Curăţenia de primăvară – am şters praful de pe bicicletă

Prima ieşire cu bicla pe anul ăsta a fost destul de fructuoasă. Din start, am luat bicicleta pe umăr, cu toate kilogramele ei, şi-am coborât pe scări. Fiind şi destul de scurtă, i-am aranjat roţile astfel încât să iau fără probleme virajele de pe casa scării. Mândră de mine că poveştile de anul trecut cu liftul sunt deja amintire, am pornit la drum. Şi da, mersul pe bicicletă nu se uită prea uşor, chiar se îmbunătăţeşte.

Până la parc am preferat trotuarul deşi Andrei îmi tot făcea semne să mă alătur lui pe şosea. Naţ! Cu aşa trafic şi soferi de duminică nu sunt încă destul de abilă. Pe trotuar a fost cam trist, am tot descălecat pentru borduri sau pentru situaţia aia când trotuarul e larg ca pentru şapte oameni şi chiar sunt şapte oameni care merg în formaţie pe lat. Cum n-am claxon, am tot dat cu pardon-ul de parcă făceam bişniţă “pardon! pardon! un pardon la un leu, un pardon să trec şi eu”.

În parc ne-am văzut cu Muha, Dana şi Căpitanu’ şi astfel în formaţie pinguinească restrânsă am dat câteva ture şi-o bere. Soaree, cald, parcă prea primăvară în aer deşi în colţurile umbroase zăpada e încă netopită şi nici iarba n-a dat colţ. Cu toate astea prevăd o explozie în muguri :)

Cu bicicleta a fost tare fain, tracul de odinioară mai persistă doar în situaţiile speciale gen eu mă uit după păsărele şi roţile tind să părăsească cadrul aleii. Cum Tineretului s-a făcut dintr-o dată prea mic pentru plimbarea noastră ne-am dus în vizită pe la Crematoriul Cenuşa (închis, păzit bine şi fără voie la foto – să nu plece urnele la plimbare că altfel nu-mi explic) şi prin Parcul Carol unde după o tură ne-am convins că tot în Tineretului e mai încăpătoare tarlaua.

Drumul spre casă a fost pe şosea şi cu bafta să fie destul de liber, am ajuns repede şi fără emoţii. În total s-au adunat 27 km – zău dacă-mi dau seama cum – iar faptul că nu mă dor prea multe e un semn bun. Cert e că aş mai fi putut pedala vreo 10. Maxim 😀 Sezonul a început deci şi sper să am timp să mă antrenez pentru următoarea ieşire pinguinească care e destul de ambiţioasă pentru mine.

Trag linie de final, azi a fost o zi bună, pentru Dana a un fost un week-end şi mai bun, ea pedalând după o pauză de mulţi ani şi din câtă bucurie i-a adus pe chip bicicleta ne-am molipsit şi noi restul din plin.

Batranul din Parcul Tineretului

în peisajul încă sur de iarnă, fiecare are locul lui sub soare

p.s. n-am putut să nu remarc că ultima experienţă de la schi m-a ajutat întrucâtva pe biclă. M-a ajutat la curbe şi m-a sabotat când am vrut să cobor o pantă cu iarbă. Se pare că asta va fi ţinta mea în vara asta – să învăţ să cobor.

4 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *