MOTTO: cu bicicleta ajungi acolo unde piciorul merge prea încet, iar maşina prea repede
Această postare se vrea o introducere a postărilor-poveste ce vor urma şi va cuprinde un rezumat tehnic al unui concediu pe două roţi, inedit cel puţin pentru mine, într-o zonă a României apropiată locului de baştină, dar pe cât de aproape, pe atât de necunoscută mie.
Informatii generale
Perioada: 31 august 2012 – 6 septembrie 2012.
Ruta a presupus plecarea din Tehomir (satul meu natal) – Motru – Baia de Aramă – Godeanu – Băile Herculane – Iablaniţa – Bozovici – Şopotu Nou – Cărbunari – Moldova Nouă – Orşova – Drobeta-Turnu Severin – Motru – Tehomir.
Harta traseului obţinută din track-ul gps (by Andrei).
În câteva cifre
– 411 km parcurşi (+ vreo 7 necontorizaţi )
– ~ 5000 m diferenţă de nivel pozitivă
– 7 zile, 3 nopţi la cort, 3 nopţi la pensiuni
– 4 prieteni, pinguini bicliclişti (cu funcţii nenumărate, enumerate în jurnale):
– Andrei (responsabil cu traseul: planificare, monitorizare la zi) alias Ursu
– Claudia (pozar, „jurnalist” de tură cu foaie şi pix) alias Claudica / Pitica
– Dana (atentă la opriri şi alte locuri de popas) alias Pedăluţă
– Vali (pozar, responsabil cu foculeţul) alias Căpitanu’ şi auto-alintat Bligdizitu’
de la stânga la dreapta: Vali şi Dana, Andrei şi Claudia, subsemnata
– 4 biciclete pregătite de drum, fiecare echipată cu câte 2 coburi plini cu de toate
– 2 pagube minore: o pană la bicicleta Danei şi-un şurub de portbagaj pierdut la bicicleta mea
Traseul pe zile
Ziua 1 – vineri, 31 august
Traseu: Tehomir – Motru – Baia de Aramă – Obârşia Cloşani – Godeanu, limita Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei
GPS info: 62km, ascent 1140m, altitudine maximă 901.4m, profil: asfalt + puţin macadam
Cazare: cort
Pagini de jurnal: Sus, sus, la munte sus
Ziua 2 – sâmbătă, 1 septembrie
Traseu: Godeanu – Băile Herculane
GPS info: 39km, ascent 336m, descent 1034m, altitudine maximă 901.4m, profil: asfalt
Cazare: pensiune/gazdă, 60 lei camera dublă
Pagini de jurnal: Plăcerile vitezei
Ziua 3 – duminică, 2 septembrie
Traseu: Băile Herculane (E70) – Iablaniţa – Bozovici – Dalboşeţ – Şopotu Nou
GPS info: 88.6km, ascent 806m, profil: asfalt de la foarte bun la foarte prost
Cazare: cort, pe malul Nerei
Pagini de jurnal: Banatul rural ne încântă
Ziua 4 – luni, 3 septembrie
Traseu: Şopotu Nou – Cărbunari – Moldova Nouă
GPS info: 40km, ascent 663m, descent 749m, altitudine maximă 614m, profil: macadam / forestier
Cazare: pensiune-restaurant „Happy Fish”, 80 lei camera dublă
Pagini de jurnal: Drumul oaselor
Ziua 5 – marţi, 4 septembrie
Traseu: Moldova Nouă – 8km până în Dubova
GPS info: 68km, ascent 346m, profil: asfalt pe malul Dunării
Cazare: pensiunea „Delfinul”, 150 lei camera dublă
Pagini de jurnal: Pe lângă Dunăre doar noi şi vântul
Ziua 6 – miercuri, 5 septembrie
Traseu: Dubova – Orşova – E70 – Drobeta-Turnu Severin – Malovăţ
GPS info: 69km, ascent 674m, profil: asfalt de la foarte bun la foarte prost
Cazare: cort, la „Hotel 3 Plopi la mişto” 🙂
Pagini de jurnal: Dunărea la Cazane
Ziua 7 – joi, 6 septembrie
Traseu: Malovăţ – Motru – Tehomir
GPS info: 44.7km, ascent 548m, altitudine maximă 346m (atinsă pe Deal)
Cazare: la mama acasă 🙂
Pagini de jurnal: Înapoi în Oltenia cărbunelui
Alte link-uri
– Albumul foto în care voi adăuga treptat poze:
31 august – 6 sept 2012. Concediu pe doua roti din Oltenia in Banat si inapoi pe malul Dunarii
– o serie de filmuleţe realizate de Vali şi adăugate în listă pe zile: Bike-Concediu 2012
___________________
şi-am încălecat pe-o şa
şi s-a scris povestea aşa
Bine ai revenit, Claudia! 🙂 Tare originala ideea vacantei dar si a … jurnalului pilot 🙂 Si eu ma gandisem sa procedez tot asa si sa adaug linkuri, insa turele noastre au fost pe trasee cunoscute si cum exista multe descrieri pe net si timpul meu limitat, m-am razgandit si jurnalul pilot a capatat doar linkuri catre albumele foto :D. Abia astept sa citesc povestile voastre !
@Gabi: bine te-am regasit de asemeni proaspat revenita din concediu 🙂
Eu am scris totul pe un caiet si mai am doar de transcris, de ales poze si de a incropi jurnalele. Nici asa n-o sa fie simplu si rapid, dar am impresiile calde conservate. Rabdarea nu-mi va prisosi ca am scris aproape o jumatate de caiet…
Pai atunci sper sa ai ceva mai multa viteza cu transcrisul decat am avut eu la jurnalul de anul trecut ca de-abia astept sa va citesc aventurile.
Poza de inceput cel putin e promitatoare.
Mike, zambetul fetelor din poza este mai mult decat pacalicios :))) , pentru ca ce emotie era in sufletelele, lor nu poate fi descris in cuvinte. Imagineaza-ti ca erau la momentul cand doar ce au iesit in fata curtii si se luptasera cu vointa proprie ce o capata orice bicicleta cu coburi incarcati 🙂
@Mike: sper sa prind viteza ca nu-i usor nici cu viteza 😀
Si are dreptate Vali, e poza de la poarta de dinaintea plecarii, nici nu urcasem pe bicla ca sa vedem ce-i poate mintea, ca da, are o minte proprie desi franele sunt la mine si asta o spun acum dupa tura 😀
Daca ar fi Em pe aici, ne-ar explica noua fetelor, ca baiul e unul singur- bicla nu era echilibrata cum trebuie. Daca ai coburi si pe fata si pe spate, zici ca mergi cu Chopperul (cel putin asa se simtea bicla lui cand am probat-o in Delta) .Si inteleg bine ce ziceti voi cu vointa proprie si cu o alta dinamica a bicicletei atunci cand e incarcata.
Dar eu ma bucur ca ati biruit si acest inconvenient si ati dus povestea departe, mai departe, vreo 400 km…
Ma bucur ca ai ajuns si pe la mine pe acasa. 🙂
@Dunia: e frumos pe la tine pe-acasa si chiar m-am gandit la tine cand am trecut pe langa traseul ce urca pe Ciucaru Mare 🙂
iiiiiooi, cat ai progresat cu bicla! BRAVO :*
@Rose: tehnic progresez foarte incet, noroc cu muschii care trag acolo unde mintea inca nu se pricepe.
Plus ca odata plecat la drum, nu prea mai sunt cai de intoarcere sau de dat cotita 😀
Un singur cuvant : Superb !
@Florentin: multumesc, chiar a fost!
E mult deatunci dar acum am gasit acest jurnal si mi- e cam cu lacomie ca n- am fost si eu pe acel traseu, ca probabil il faceam mai lung pana la varful Tarcu si muntele mic. Dar poate va mai fi….
Traseul planificat a fost mai lung, dar atât s-a putut face, de fapt, am fost constrânși de concediul meu…
Ce frumos concediu ati avut, de cand am inceput sa merg pe bicicleta (nici nu s-a facut anul) visez la ceva asemanator.
Am văzut că-l pui pe Boss la treabă. Sau invers 😛
A fost fain stilul ăsta de concediu și sper să reiterăm cândva, în trei dar și cu prieteni. În patru oameni a fost chiar ok, ușor de satisfăcut preferințele tuturor, aliniat ritmuri, alunga plictiseala etc.