[post updated]
Creasta Aiudenilor
E ciudat sa incep aceasta serie cu ziua a doua, dar pentru ziua intai pastrez suspansul. Si mai ciudat este sa am parte de vacanta cand majoritatea oamenilor au terminat cu concediile. Ca sa nu mai lungesc vorba, stau la foc si scriu de pe telefon, suntem la munte unde vremea e frumoasa tare, iar toamna e in mijlocul splendorii.
Episodul doi se desfasoara in Cheile Valisoarei, judetul Alba. Am ajuns sambata seara pe vant si am apucat doar sa punem corturile. Suntem 4, eu, Andrei, Mike si Radu. Cum ne-am trezit, soarele era sus si niste creste superbe se deschideau pe firul vaii. In scurt timp au aparut si Mike si Radu care fusesera la alergat. Dupa micul dejun luat la ora 12 am plecat spre traseu: Creasta Aiudenilor, de altfel cheile se mai numesc si ale Aiudului.
Traseul e cotat 2A si are 3 lungimi de coarda. Peisajul insa e de nota 10. Nu m-am mai catarat de mult, pornesc cam greu, dar imi revin pe parcurs. Dupa terminarea traseului facem o baie de soare sus pe un petec de iarba…
drumuri serpuiesc prin chei…
vegetatia e ca de stepa, miroase a fan uscat si a toamna
Aceasta este o continuare la postul precedent. Datorita unor limitari prost setate posturile trebuie sa fie scurte ceea ce foarte greu de indurat(glumesc)
Ar mai fi de spus urmatoarele:
– dealurile transilvanene sunt superbe
– cine n-a fost in Cheile Aiudului inca nu stie ce a pierdut: se pot face si drumetii, exista trasee marcate care inconjoara cheile
– am mancat fructe de paducel si de scorobar ca pe vremuri cand colindam mult dealurile gorjene
– pozele sunt facute cu telefonul deci fiti indulgenti
– greselile de tipar sunt sper eu, putine, dar e cam dificil de scris
– sper sa pot continua episoadele in ciuda luptei cu bateria
Posturile vor fi updatate cu imagini si altele dupa ce revin acasa.
Salutari tuturor, pinguinilor si carpatistilor!
Pe curand!
[posted from mobile]