De toamnă, pe Plaiul lui Șoș Mihai

De când a dat prima zăpadă a apropiatei ierni, mi-am tot imaginat tabloul cu nordul albit al Bucegilor contrastând cu zadele galbene de la poalele Clăbucetului Taurului. Mai trebuia să aștept! am oftat când am ieșit din pădure și le-am văzut verzi, însă restul tabloului a fost cum mi l-am dorit.

Munții Baiului, duminică 15 octombrie 2017
Drumeți: Claudia & bebe Miruna & Andrei
Traseu: triunghi albastru din Azuga (DN1, după pasarela pe direcția Predeal) – Plaiul lui Șoș Moș Mihai – Vârful Clăbucetul Taurului (1520m) și retur
Date traseu: 8km, 620m+, 3h

O toamnă caldă și lungă, asta am spus toată vara că mi-ar fi pe plac, să pot continua cât mai mult drumețiile cu cea mică. Sunt realistă și știu că la Brașov frigul și iarna își fac norma, mai ales frigul, astfel că nu-mi rămâne decât să readaptez purtatul Mirunei la noile condiții cât să ne fie bine amândurora. E drept că la partea cu năsucul rece trebuie să las firescul să se întâmple, că doar e fată de la munte (după doi ani de Brașov, eu simt că n-aș mai fi așa friguroasă ca pe vremuri).

Despre Plaiul lui Șoș Moș Mihai aveam amintiri amestecate, dar e cert că nu l-am urcat până la capăt, iar coborârile nu se pun când ești ușor și dai drumul picioarelor. Am simțit din plin năduful ultimei urcări până la liziera pădurii, mai ales că traseul e fix pe muchie, fără serpentine, de știi în cam orice moment cât mai ai: destul! Norocul meu că Miruna a dormit (ea mai mereu ratează partea asta în care suflu greu!) și am putut să mă concentrez, în liniște, la ritmul pașilor… sau al gândurilor.

Traseul începe însă mai domol și te bucură din plin de culorile toamnei chiar și într-o zi nu foarte însorită, așa cum am prins noi. E drept că era mai frumoasă poteca înainte să se tragă lemne și va mai fi nevoie de câțiva ani ca resturile să putrezească, șanțurile roților să se netezească, iar buturugile să fie năpădite de mușchi și ciuperci. Sunt însă și destule căzături de vânt, lucru ce va îngreuna cu siguranță traseul schiorilor de tură la iarnă.

Și dacă tot sunt la capitolul observații, un strâns de gunoaie n-ar strica. Nu știu ce s-ar putea face împotriva culegătorilor de rășină, ce crestează anume coaja molizilor pentru a forța arborele să producă – și nu erau puțini copaci în situația asta, cine s-a dus cu toporul acolo, n-a stat degeaba.

După ieșirea din pădure am continuat pe o potecă spre vârf ce trece printre zade și nu pe poteca marcată ce ocolește pe curbă de nivel spre Cabana Gârbova. Am zăbovit o vreme sub vârf, unde părea mai adăpostit de vânt și cu o aceeași priveliște de care nu m-aș putea sătura vreodată. Ce însă se poate întâmpla e să mai uiți din văile și crestele Bucegilor, lucru oarecum de neiertat când îi iubești, însă și oarecum normal când o rărești cu exercițiile de geografie aplicată.

Cum Andrei n-a vrut la cabană, n-am mai trecut muntele, ci am dat-o la vale povestind una-alta, în timp ce foșnetul frunzelor se auzea parcă tot mai sonor sub tălpi – covorul se țese intens de-acum…

Cum bine zicea cineva pe facebook, toamna la câmpie e cam palidă în comparație cu cea de la munte, și cam așa e, căci nu e doar contrastul dintre verdele coniferelor și coloritul divers al foioaselor, ci e și dispunerea versanților care te-ajută ca, oricât de pitic ai fi, să vezi tot, să nu ratezi nimic din spectacolul scenei.

Pentru inspirație, alte drumeții prin Munții Baiului.

o zadă sau larice (Larix sp., conifer cu ace căzătoare) care dă tonul galbenului

nori SF și pârtia Cazacu

urcând pe Clăbucetul Taurului

tati ne pozează 🙂

anii trec, copacii cresc… îmi amintesc de când brazii din stânga erau mici, iar cei din dreapta nu erau deloc

selfie-ul de pe vârf (unii încă dorm)

panoramă cu pârtiile din Azuga în stânga (Cazacu, Sorica), Bucegii în centru, Piatra Craiului ca o spinare de dragon în ceață și abruptul Postăvarului în dreapta

pădurea nebună de pe Valea Prahovei și mai apoi, a Timișului

 

6 Comentarii

    • A fost vreme de cărat DSLR-ul, nu de făcut poze cu telefonul, dar eu car destul și așa 😀
      Căciulița „Piticot” i-am luat-o anul trecut (nu prea le am eu cu mărimile în general) și de-abia acum îi e bună. Nu e prea grozavă de mers pe munte, pe coborâri m-a încurcat să văd pe unde merg, căci Miruna se trezise și se tot uita stânga-dreapta băgându-mi moațele în ochi 😀

  • Frumoase fotografii și descrieri! Am însă o observație, ca localnic: unele hărți indică eronat numele “Plaiul lui Moș Mihai”, în realitate fiind vorba despre Șoș Mihai, care are și astăzi descendenți în localitate (numele de familie fiind, evident, Șoș).

    • Mulțumesc mult de tot pentru atenționare, Răzvan! Am să corectez peste tot, am verificat și eu acum pe o hartă mai nouă și da, e Șoș Mihai. Sper doar ca dl Mihai să fi ajuns și moș și să nu se supere de acest apelativ 😀

  • Bună Claudia,
    Nu pot să nu remarc, Miruna are dinţişori!!! Doamne ce drăgălaşă este!!! Să vă bucuraţi de orice moment petrecut lângă ea! Să crească mare, să fie sănătoasă!
    Mariana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *