the unnamed Forest

Inainte ca ochiul meu sa cuprinda extaziat incremenirea iernii si linistea zapezii, inaintea primei mele intalniri albe cu el, mai am o datorie intarziata muntelui. Fagarasului.

Nu voi folosi termenul de reportaj fotografic, desi asa a fost gandit initial, ci de poveste fotografica. Una inceputa inaintea mea, surprinsa mai mult dincolo de obiectiv si continuata, sper, de gandurile voastre.

Ar fi trebuit sa va arat doar,
Fagaras. Padurea. Copacii

dar e mai mult decat atat. Un trunchi de copac nu e un copac mort.
Fagaras. Padurea. Copacii

Un suflet amputat nu e un suflet mort.
Fagaras. Padurea. Copacii

Dincolo de aparente…
Fagaras. Padurea. Copacii

aceleasi cercuri.
Fagaras. Padurea. Copacii

Prapastiile sunt la fel de adanci. Caderile nu.
Fagaras. Padurea. Copacii

Copacii nu pot vorbi uneori,
Fagaras. Padurea. Copacii

dar padurea le sopteste intotdeauna gandurile.
Fagaras. Padurea. Copacii

Cand ti se ia in mai multe randuri totul, ramai de fiecare data tu. Din ce in mai imputinat, din ce in ce mai pur.
Fagaras. Padurea. Copacii

Soarele apune zilnic, dar e doar o chestiune de perspectiva.
Fagaras. Padurea. Copacii

Cele mai asteptate mangaieri sunt cele care au trecut.
Fagaras. Padurea. Copacii

N-a mai spus nimic. Privea in gol. Traia in gol. Astepta. Gol.
Fagaras. Padurea. Copacii

Eu nu vad doar un copac. Eu vad un univers.
Fagaras. Padurea. Copacii

Detalii, amanunte, puncte – acestea nu sunt vise! Sunt trezirile condamnate din clipa in clipa ale nelinistii.
Fagaras. Padurea. Copacii

Copacii se lasa uneori acoperiti si adorm.
Desi nu se mai trezesc niciodata, ei nu mor. Nu mai mor.
Fagaras. Padurea. Copacii

Moartea inseamna sa fii smuls. Si asta se intampla o singura data.

14 Comentarii

  • fata hai, tu esti mai tare la poze ca aia de la national geographic; te-ai gandit sa faci niste cursuri ca sa devii fotograf profesionist? 🙂

  • Fotografii foarte sugestive. Ai respectat din plin dictonul „be closer”. Iti doresc lumina buna si creativitate ! 🙂

  • sau „less is more” …
    Am facut si eu in week-end niste fotografii superbe la Dunare; sper sa am timp sa le postez saptamana asta; 🙂

  • suflet amputat…hmm…depinde din ce parte privesti!de multe ori ai impresia ca este amputat…poate el doar se transforma…

  • In povestea copacilor goi
    scartaind intr-o singura usa[…]
    este vorba de foc si cenusa…

    (Copacii fara padure)

  • Minunate ganduri pline de intelepciune, de farmec, autentice, sonore, impresionante, de neuitat…Hrana sufleteasca.

    Eu asa zic.

    Multami fain si Doamne-Ajuta

    George,
    Downey-California.

  • Eram în Munții Făgăraș, la Cabana Bârcaciu. Pădurea bolnavă fusese retezată pentru a nu îmbolnăvi și restul… peisajul m-a impresionat profund…

  • Tocmai terminasem sa compun raspunsul meu, cand din greseala am pierdut textul:
    Stiu Barcaciu, si toate cabanele de pe acolo (cele vechi desigur).
    Reusesti sa trasmiti in mod admirabil profunzimea impresiilor lasate de acea padure de cioturi si butuci. in cateva fotografii se disting indentari ca niste dinti de urias muscand din lemn. Ai catela idei foarte frumoase. Cea care m-a impresionat, si care as fi vrut sa o pot exprima asa de complet, este cea referind la soarta noastra comuna, al pierderilor totale, si repetate de-a lungul vietii dar care nu ne ating smaburele fiintei, asa ca ramanem noi insine, numai si mai purificati: Admirabil gand, mai ales stiind ca ceea ce spui e asa de adevarat.
    Dar atat fotografiile cat si comentariile sant pline de viata si inpiratie. Bravo tie.
    Toate bune,

    George.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *