Piatra Craiului – nordica prin nori, capre negre și o noapte de pomină

Piatra-Craiului-Nordica-7318.jpg

La capătul unui marș lung cât o zi de vară, pui cortul chiar pe creastă, cu răsăritul într-o parte și apusul în alta, capre negre se apropie curioase, vântul începe să rostogolească norii la picioarele tale și iarba înaltă foșnește de parcă armate de picioare imaginare ar umbla-o, luna se ridică peste Bucegi de începi să vezi ca ziua spinarea de dinozaur a crestei Craiului, mai târziu, abia îți găsești un loc de contorsionat trupul istovit printre pietrele de sub cortul montat cu maximă îngăduință pe terenul nepotrivit, iar vântul ce pare să facă parapantă din cort se oprește două secunde, suficiente însă pentru a spera în nesomnul tău că poate s-a oprit și, abia atunci, șuieratul turbat din înaltul cerului se prăvălește peste tine și într-a treia secundă cortul redevine o barcă în furtuna ierbii…

1-2 august 2015, Piatra Craiului
Drumeți: Claudia & Andrei, Doru
Traseu: [ziua 1] Fântâna lui Botorog – bandă galbenă – Cabana Curmătura [popas] – punct roșu – Vârful Turnu [4h, popas] – Vârful Ascuțit [7.5h] – Vârful Baciului (La Om, 2238m) [13h, înnoptare, ziua 2] – bandă roșie – Refugiul Grind – La Table – cruce roșie – Cheile Pisicii – Prăpăstiile Zărneștilor – Fântâna lui Botorog (vezi harta)
Dovada: albumul foto

Număr pe degete turele în care am dormit sus pe munte, la cort sau la refugiu, și nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că e mult mai simplu să te deplasezi cu rucsac mic pentru ture de o zi, parcurgi distanțe mai mari, vezi mai „mult” munte (discutabilă afirmație) și nu-ți înhami spatele chinuit cinci zile de poziția la birou la un ditamai rucsacul.

După parcurgerea parțială a crestei Făgărașului, instinctul meu de „sportiv” de weekend îmi spunea că trebuie să îi urmeze o drumeție ușoară, de refacere, astfel că planul lui Andrei de a merge cu vărul său Doru pe creasta Pietrei Craiului și a-i împlini celui din urmă acest vis, mi s-a părut numai bun și pentru mine. Nu e ca și cum dacă am parcurs creasta la o zi în 2012 sau am fost recent pe sudică s-au epuizat noutățile, dimpotrivă, muntele e irepetabil și încă o dată prin aceasta, fascinant.

Urcând deasupra norilor

Am pornit dis-de-dimineață din Brașovul, care sper eu, o să devină punct de plecare și revenire al multor ture :) Am lăsat mașina la Fântână și am început binecunoscutul urcuș spre Curmătura. Curând am intrat în nori și pădurea se încețoșa pe măsură ce altitudinea creștea.

Piatra-Craiului-Nordica-6782.jpg Piatra-Craiului-Nordica-6805.jpg

Traseul e atât de umblat și de „simplu”, un clasic, încât la un moment dat ne întrebam unde e marcajul. Bâjbâim un pic prin pădure, Andrei scoate gps-ul și ne spune în cam ce direcție să ne îndreptăm pentru a reveni pe traseul turistic. Auzim vocile unui grup aflat în urma noastră – și ei au mers greșit deși era ceva distanță între noi. Eu zic că e acolo pe undeva o cotitură „magică” unde energiile paranormale ale pădurii au făcut ca „turiștii să pornească pe o cărare paralelă” (aviz autorilor și amatorilor de articole cu iz senzațional despre tot felul de locuri din Bucegi, Sfinxul, Valea Jepilor, ce pentru noi, drumeții de profesie, sunt adevărate și senzaționale… baliverne!).

Revenim la potecă și bifăm și rătăcirea spre Curmătura, o noutate desigur :) Ceața e tot mai densă spre încântarea ochiului, iar rucsacul îmi chinuie umerii încă de pe acum. Dacă aveți impresia că sunt vreun zmeu de fată apoi să-mi ia cineva rucsacul și mă transform. Ceața ne însoțește și prin Poiana Zănoaga „scutindu-ne” de priveliștea crestei… chiar dacă am mai văzut-o de atâtea ori.

Piatra-Craiului-Nordica-6808.jpg

Ne apropiem de Curmătura și îi avertizez pe băieți că am de gând să mai ușurez greutatea din spate – să mănânc un sandviș – și să beau o cafea că nu se mai poate. Mi se aprobă comportamentul de om care trage de timp într-o așa expediție măreață și intrăm în cabana primitoare și dragă.

Cer o cafea și un ceai, ambele servite la cană mare, ambele bune la gust și potrivite la fierbințeală cât să le bei cu poftă și luăm micul dejun în forfota de dezmorțeală a dimineții de cabană. Să tot vii și revii aici…

Pornim din nou la drum și, sub efectul rătăcirii magice de mai devreme, rucsacul meu e brusc mai ușor. Nu știu ce pun oamenii în cafea sau ce plumb oi fi pus eu în sandviș, ceva a fost. Supranatural curat.

Piatra-Craiului-Nordica-6821.jpg

„Locomotiva”

Piatra-Craiului-Nordica-6848.jpg

se poartă zilele acestea palmele pline cu fragi (sau afine), dar dacă tot le-am cules de prin urzici…

Piatra-Craiului-Nordica-6857.jpg

țesătura perfectă

Norii, când mai denși, când mai rarefiați, ne însoțesc și-n Șaua Crăpăturii și-n a Curmăturii, iar eu mă întreb dacă vom vedea ceva azi, dacă ne vom ridica deasupra lor. Pentru mine putea să fie ceață mereu, am „mai văzut traseul” și mă încântă detaliile cu aceeași măsură, dar pentru Doru era parte din vis, partea spectaculoasă.

Piatra-Craiului-Nordica-6882.jpg

la urcare pe Vârful Turnu există câteva pasaje solicitante pentru începători

Piatra-Craiului-Nordica-6891.jpg

sunt cabluri cam peste tot, mai e nevoie de atenție, de urmat marcajul punct roșu și de avut grijă să nu dai pietre la vale – poate mai urcă careva

Piatra-Craiului-Nordica-6907.jpg

o capră neagră cu puiuțul ei ne privește prin ceață

Piatra-Craiului-Nordica-6948.jpg

că așa-i la munte când e ceață, uneori te ridici deasupra ei… în dreapta fantomatică Piatra Mică

Abia traversând jnepenișul de dinaintea Turnului, zările au început să se arate. Ca din avion, unul care nu zboară, ci stă la poze și la mirare. Pe Vârful Turnu facem desigur un popas și considerăm că am mers bine până aici cu tot cu rucsacuri și cu porțiunea „cățărare” – preludiu a ce avea să urmeze.

Piatra-Craiului-Nordica-6960.jpg

pe Vârful Turnu, ceața ne învăluie, soarele răzbate prin ea și în lumina albă abia poți ține ochii deschiși… greu cu pozele, selfie-urile au dat toate greș :D

Creasta nordică

Până spre Ascuțit mergem mai mereu în ceață, dar chiar și așa, Craiul își dezvăluie frumusețea: fantomatice calcare, poienițe cu flori pe care tot felul de gâze amorțite strâng polen în reluare, abrupt ce se dezvelește privirii când nu te aștepți…

Piatra-Craiului-Nordica-6993.jpg

viespe la lucru, amorțită de aerul rece și numai bună de stat la macro

Piatra-Craiului-Nordica-7010.jpg

poteca

Piatra-Craiului-Nordica-7041.jpg

când și când pe dreapta se vede drumul spre Plaiul Foii

Și dacă eu n-am mai avut de mult o așa tură „de relaxare”, pentru Doru începe să se simtă efectul potecii destul de tehnice pentru cineva care nu are prea multe drumeții recente la activ. Avem toată ziua pentru ajungerea în zona refugiului Grind 2, dar chiar și așa, știu din experiența concursurilor montane, că efortul se simte tot mai intens pe măsură ce orele trec, iar asupra rucsacului din spate gravitația nu ia pauză nici o clipă (cu alte cuvinte, nu-i mai ușor dacă mergi mai încet).

Și dacă fac peste două sute de poze într-o tură de alergare, într-una de mers încet cu multe pauze am dublat numărul în ciuda luptei de a mă abține de la fotografiat, luptă pe care am câștigat-o uneori rezumându-mă la imaginat cadre și privit fără de grabă în zare.

Piatra-Craiului-Nordica-7068.jpg

hăuri de munte drag

Piatra-Craiului-Nordica-7071.jpg

împodobire, așa era și părul nostru…

Piatra-Craiului-Nordica-7098.jpg

verii, discuții despre munte și IT :)

Piatra-Craiului-Nordica-7124.jpg

dinspre Iezer curgeau „în loc” norii…

Piatra-Craiului-Nordica-7131.jpg

spre est însă, zările erau ceva mai largi, Bucegii sub cocoloașe de „bumbac”

Piatra-Craiului-Nordica-7137.jpg

Poiana Mărțoiului sau cel de sub Padinile Frumoase… greu de spus

Porțiunile tehnice sunt dezlegate pas cu pas de Doru, pentru el toate acestea sunt adevărate provocări, iar eu îmi amintesc de primele mele incursiuni. Tot fâșneață eram și atunci, acum însă piciorul e mai sigur și experiența atâtor ture se cunoaște, iar Craiul, după părerea mea, o cere. Că sunt mulți care se „descurcă” și fără (eu în povestea lanțurilor din 2009 de pildă) asta e o poveste pe care nu trebuie să mizezi, ori ești bun ori te însoțești cu cine trebuie…

Piatra-Craiului-Nordica-7156.jpg

caprele ne ies tot mai des în cale, unele păstrează doar câțiva metri distanță

Piatra-Craiului-Nordica-7169.jpg

înainte mult mai este…

Piatra-Craiului-Nordica-7176.jpg

o pozez până mă satur (sic!), o filmez și realizez ce stare incredibilă îți dă apropierea unui astfel de animal…

 

Piatra-Craiului-Nordica-7200.jpg

norii năvălesc când nu te aștepți, spre vest spectacolul e în toi

Piatra-Craiului-Nordica-7205.jpg

iar spre est jocul luminilor cu umbrele si norii e incredibil

Piatra-Craiului-Nordica-7227.jpg

satele din Culoarul Rucăr-Bran

Piatra-Craiului-Nordica-7230.jpg

nori „înțepeniți”, dar care, privindu-i, puteai jura că se scurg spre pădure… sau poate pădurea îi sorbea de-a dreptul !??

Piatra-Craiului-Nordica-7243.jpg

altă capră curioasă

Piatra-Craiului-Nordica-7250.jpg

La Om se vede deja, vârful cel mai îndepărtat, dar noi căutăm deja un loc de cort – ofertele sunt ca prim-planul din poză :D

Piatra-Craiului-Nordica-7258.jpg

detalii, detalii…

Piatra-Craiului-Nordica-7264.jpg

sutele de poze curg, nu mă pot abține… un aparat mai bun? nu știu, pe unii îi ajută calitatea pixelilor ca să aprecieze, dar prefer oamenii atrași de subiect

Piatra-Craiului-Nordica-7274.jpg

când ești norocos n-ai nevoie să zbori…

Piatra-Craiului-Nordica-7276.jpg

Bucegii încep să ni se arate

Piatra-Craiului-Nordica-7284.jpg

spre vest e concert în brazi :)

Piatra-Craiului-Nordica-7290.jpg

cățărăm, descățărăm…

Orele curg tot mai greu, însă spectacolul norilor ne acaparează cu totul. Nu putea fi loc mai bun de privit, nu se putea o zi mai frumoasă în locul clasicei zile de vară fără nor pe cer, cu orizonturi cuprinse de pâclă și cu o căldură ce ne-ar fi însetat peste măsură în ciuda mulților litri de apă cărați, niciodată destui pe un munte fără izvoare în apropierea crestei.

Ajungerea La Om a însemnat un lung șir de presupuneri: ăla e vârful, nu, următorul. Apoi, Andrei prevăzător, a început să se uite după un loc bun de cort. Cât de cât bun, nu mai sunt de mult poienițe, iar platformele cât de cât drepte au pietre și sunt înguste. Au tot fost propuneri, care mai de care mai îndrăznețe, eu chiar îmi imaginam că aș putea nivela terenul cu ceva muncă, asta până am aflat că nici măcar smocurile de iarbă nu se clintesc, darămite pietrele…

Andrei a pornit înainte, iar eu cu Doru am rămas mai pe urmă, încurajând (sau enervând măcar) ultimele eforturi ale zilei. Care zi apunea frumos peste marea de nori, nici că se putea un moment mai bun să fiu acolo. Să mergi pe creastă cu vedere continuă spre zările ce se colorează tot mai intens, iarba strălucește, stâncile iau foc…

Piatra-Craiului-Nordica-7294.jpg

se pregătește apusul

Piatra-Craiului-Nordica-7306.jpg

abruptul vestic ia foc

Piatra-Craiului-Nordica-7321.jpg

o capră ne urmărește

Piatra-Craiului-Nordica-7324.jpg

culorile sunt incredibile… de mult n-am mai avut așa tură

Piatra-Craiului-Nordica-7339.jpg

Bucegii au dat norii jos, ultimele raze ne înroșesc…

Piatra-Craiului-Nordica-7345.jpg

și s-a dus!

Piatra-Craiului-Nordica-7346.jpg

priveliștea de la locul de cort… bivuac mai degrabă

Noaptea de pomină

După Vârful Baciului (La Om, 2238m) mai e o mică proeminență înainte de a coborî în Șaua Grind, locul unde se află Refugiul Grind 2 (Refugiul Șaua / Vârful Grind / ?) și locurile de cort. Nu vă imaginați vreun camping, ci o mică platformă, pe alocuri dreaptă… Privit de sus locul părea ocupat la capacitate maximă, dovadă că undeva mai jos păreau să fie două corturi „suspendate”.

Andrei, fără să aibă de ales, decide să rămânem pe proeminența noastră ce are pe partea estică un mic prag înainte de hău. Avem două corturi, ambele mici, unul de o persoană pentru Doru, celălalt de două persoane pentru noi, dar cu toate acestea terenul abia ne rabdă puzzle-ul… Doru, dormind prima sa noapte la cort și nu oricum, ci pe creastă, va primi cel mai în siguranță și mai „drept” loc, iar noi ne „aventurăm” pe muțuțuiul rămas.

Piatra-Craiului-Nordica-7348.jpg

„tabăra” de la refugiul Grind 2 din Șaua Grind era plină, a se dibui și cele două corturi verzi de pe versantul estic; vârful Grind tronând începutul crestei sudice

Piatra-Craiului-Nordica-7352.jpg

aaa, n-a apus încă, doar s-a pitit? abia acum :)

Așa de drept era terenul că mi-a luat-o aparatul foto la vale pe o pantă de iarbă… Mă uitam la el și șopteam „nuuu! nu! nuuu…” și aparatul mai dădea câte o tumbă, fiind animat de dâmburi ca de arcuri. L-am recuperat într-un final, cu display-ul desfăcut, mă mir că n-a făcut și poze :) și parcă merge chiar mai bine de atunci. S-a ales cu o nouă serie de zgârieturi, carcasa metalică pentru utilizatori ca mine s-a inventat.

Revenim la „campare”, prima operațiune presupune să curățăm terenul și reușim să mutăm două-trei pietricele și cam atât. Cortul are sub el în zona centrală o fâșie de iarbă pe care chipurile ar trebui s-o împărțim și în rest niște gropi, una mare pe partea mea și evident pietre. Pe partea mea se vedea afară pe sub tentă, asta ca să înțelegeți cam cum stăteau lucrurile. Nici înfiptul cuielor n-a fost simplu, destul de greu să le strecori printre pietre sau să le fixezi într-un smoc de iarbă făinos. Încă nu sunt apreciată de consort pentru metoda femeiască de a acoperi cuiul cu pietre, dar pe acela încă l-am găsit înfipt dimineață spre deosebire de alte cuie :)

A urmat cina pe care am luat-o pe singura porțiune cât de cât dreaptă, adică mai sus pe firul crestei, chiar în poteca turistică, ajutându-ne și de pragul de iarbă din lungul ei. Se aprindeau luminile pe văi, răsărea luna peste Bucegi, vântul devenea tot mai rece și mai puternic, iar norii ce până atunci „stăteau în loc” au prins a se mișca. De mai jos de la „tabără” se auzea ceva muzică și agitație, la un moment dat s-a aprins și-un foc, însă lucrurile s-au liniștit destul de repede.

Frigul ne-a zorit spre cort, Andrei, fiind în pantaloni scurți și cred că și dornic să testeze bolovănosul pat, a plecat primul, l-am asistat pe Doru la intrarea în cortul-tub, cam mic pentru el (cort care a rămas la mine, sunt curioasă cum va fi prima noapte) și am rămas să mai fac câteva poze.

Piatra-Craiului-Nordica-7356.jpg

răsare luna de după Bucegi

Piatra-Craiului-Nordica-7369.jpg

deși cortul are două intrări folosim doar una, cealaltă dă spre hăul de iarbă

Piatra-Craiului-Nordica-7381.jpg

mă chinuie talentul și vântul prin iarbă :)

E prima oară când dorm cu cortul pe o creastă și e altitudinea cea mai mare la care am dormit până acum (~2220m). Noaptea era superbă, păcat că te împing oboseala și frigul la somn. Intru și eu în cort și descopăr că până și un om mic își poate găsi cu greu un colț unde să doarmă. Între încovoierea în jurul gropii și ghemuirea în ea, aleg să mă pun de la început în groapă decât să alunec inevitabil mai târziu.

Iarba foșnește într-una, iar Doru își imaginează animale ce se apropie. L-am asigurat că doar caprele negre ce ne-au tot dat târcoale pot să fie, lucru deloc de speriat: niște capre. Îmi amintesc și eu de primele nopți la cort când eram puțin agitată, e firesc. Cu greu, incomoda poziție nu-mi permite să cad în somnul ăl greu, dar la un moment dat adorm. Rar se întâmplă să mă trezesc noaptea, trebuie să fie niște motive întemeiate și cred că în noaptea aia vântul a făcut mai mare tămbălău decât tot clanul sforăitor al Pinguinilor :)

Am deschis ochii, lumină, luna „trecea” prin cort. Cortul se mișca, frontala atârnată de cârligul din tavanul de pânză descria cercuri ca pe o barcă în plin naufragiu, vântul intra pe sub tentă trecând lejer prin plasa interioară. Cu fața lipită de izopren puteam privi afară și iarba dansa îndrăcit. Andrei, dormi? Nu. Nici el, nici Doru. Mai schimbăm o vorbă, mai ațipim, rafalele puternice ne trezesc, secundele de liniște deplină la fel – doar, doar s-o opri urgia!

Băieții au ieșit afară din cort, aud exclamații de cât e de frumos, cum se rostogolesc norii, cum cum… adorm la loc, mă trezesc, Andrei ține o mână întinsă pe pânza cortului, peste ceva timp tot așa, îl întreb care-i treaba, păi țin de cort, de bețe, vântul le îndoia și le apleca mult prea mult, eu dau un ochi afară pe sub tentă să examinez situația cuielor. Cel acoperit de pietre, pe lateralul cortului, pare să mai țină, colțul dinspre mine a ieșit deja, de-aceea mi se sălta mie capul uneori cu tot cu izopren…

Treziri, adormiri, vânt turbat și lumina lunii, pietrele de pe sub și groapa ce îmi modelează coastele și pentru care am măcar grija de a mă întoarce de o parte pe alta ca să distribui uniform trauma. Mă mir că nu s-a perforat baza cortului, mă mir că n-am rămas vreunul cu junghiuri majore, deși aș putea da vina pe dormitul ghemuit pentru genunchii ce m-au durut a doua zi…

La cinci sau șase, nici nu mai știu, a sunat alarma telefonului pusă anume ca să prind răsăritul. Tot ce trebuia să fac era să deschid fermoarul de pe partea mea și să privesc. Locul ideal. Mă ridic, deschid, nori. Mai târziu, la fel. Soarele a ieșit prin perdeaua de ceață ce ne învăluia astfel că ședința foto n-a mai avut loc.

Coborârea

Piatra-Craiului-Nordica-7393.jpg

o nouă zi începe, șirul de drumeți cu casa în spate continuă parcurgerea crestei

La ritmul la care ajunsesem în Șaua Grind nu prea mai era cazul de a continua pe toată creasta, din Șaua Funduri fiind și mai mult de mers până înapoi la mașină, mai ales că nici nu ne odihnisem suficient vreunul.

Am strâns corturile destul de matinali, noi și mulți dintre cei din Șaua Grind, și-am hotărât să luăm masa de dimineață în primul loc mai ferit. Ne-am reîntors la vârful La Om, de unde începe poteca de coborâre spre Refugiul Grind. După spectacolul norilor din prima zi și noaptea agitată, ziua a doua a fost de-a dreptul banală. Și lungă. Un fel de nu combinați nesomnul cu forestierul…

Cum n-am mai mers de mult în așa ritm lejer m-am apucat să strâng flori de cimbrișor, sunătoare, coada șoricelului pentru ceai, nu multe, mai mult de probă să văd ce o să iasă. A ieșit foarte bun, aromat și intens colorat.

Piatra-Craiului-Nordica-7398.jpg

liniște-n iarbă după o noapte turbată

Piatra-Craiului-Nordica-7399.jpg

clopoței

Piatra-Craiului-Nordica-7400.jpg

mai jos de băieți e locul unde am campat, pe acel mic moț verde

Piatra-Craiului-Nordica-7411.jpg

omagiu crestelor calcaroase

Piatra-Craiului-Nordica-7413.jpg

coborând pe bandă roșie (cred că Plaiul Găinii îi spune)

 

Piatra-Craiului-Nordica-7417.jpg

jos în dreapta refugiul Grind

Piatra-Craiului-Nordica-7422.jpg

refugiul Grind

Cu mici popasuri și cu stat la vorbă ne-am scurs spre refugiu, apoi spre La Table. În Șaua Vlădușca ratasem marcajul cruce roșie spre Prăpăstii și o pornisem spre Șirnea, asta pentru că e același marcaj, iar săgeata spre dreapta e cea vizibilă în detrimentul celei spre nord. Pe lângă stâna din Vlădușca am trecut fără să iscăm câinii, e drept că vacile erau plecate la păscut.

Piatra-Craiului-Nordica-7428.jpg

la izvorul din La Table

Ne-am tot întâlnit cu bicicliști, drumeți mai puțini, iar vântul crestei a devenit o amintire lăsând loc soarelui moleșitor. Trecând prin poieni și zone defrișate am putut găsi și mânca fragi pe săturate, un alt avantaj al deplasării lejere. Doar să n-ai rucsac în spate, ce chiar și golit de o mare parte din mâncare și apă, tot atârnă greu… De când am ajuns la forestier nu ne-a mai rămas decât să punem tălpile la treabă și doar Cheile Pisicii ne-au mai animat puțin în ciuda oboselii acumulate… În Prăpăstii agitație mare, iar mai jos de barieră mașini ca la bâlci. Mare minune că nu erau și vreo două trei tarabe..

Piatra-Craiului-Nordica-7430.jpg

„nările” din Cheile Pisicii

Flori-Piatra-Craiului-august-rw.jpg

și, cum v-am obișnuit, un mic ierbar foto al turei: garofiță albă (Barba Ungurului), campanula glomerata alba, ceva cu viespe :), clopoței, in de munte, cădelniță (Campanul carpatica), sipică, alte garofițe albe, norocel (Sedum telephium)

Cam aceasta a fost tura noastră, pentru Doru cu siguranță o experiență unică la multe capitole și o jumătate de vis împlinit (creasta sudică rămâne pe altădată), pentru noi o tură cu multe momente frumoase și o campare, pardon bivuac, memorabilă.

Și pentru că de obicei închei jurnalul cu o poză cu mine (ca să suplinesc lipsa pozelor în care nu apar, eu fiind „fotograful”), de data aceasta am ales patru, patru ipostaze în care mă regăsesc…

Piatra-Craiului-Nordica-6834.jpg

eu fericită

Piatra-Craiului-Nordica-7043.jpg

eu solitara

Piatra-Craiului-Nordica-7328.jpg

eu cea cu gândul la prieteni

Piatra-Craiului-Nordica-7111.jpg

eu și demonii mei interiori într-o luptă continuă…

17 Comentarii

  • ca sa fiu foarte subiectiv, pozele astea castigau toate nivelurile si pozitiile din concursul la care a obtinut o mentiune un roman. da, e greu sa urci cu cortu-n spate, sa ai bagaj greu si sa mai faci si foto si e si mai greu sa nu fi bagat in seama de jurii foto internationale. e, am fost un pic rautacios. un pic mai mult. am prins si eu asa ceva, norii astia grozavi, prin Fagaras, si parca nu-ti mai vine sa pleci. m-ai amuzat cand ai spus ca sa-ti faci poze cu tine, ca tu esti pozarul. da, asa patesc si eu. ma gandesc sa fac fotografii la colegi pe munte, mai putin vice-versa. sa aveti o seara frumoasa!

    • Multumesc de aprecieri Ciprian, in ultima vreme am ceva probleme cu aparatul foto, gunoaie in obiectiv plus zgaraieturi exterioare si nu-mi mai focalizeaza cand vreau eu, doar cand si unde vrea el… Chiar si asa, a reusit sa ma multumeasca in tura asta :)
      Cat despre fotografia de calitate nu ar fi o problema sa-mi iau un DSLR si sa ma car cu el, dar pur si simplu nu vreau asta, nu vreau ca in loc sa ma bucur de tura sa stau si sa reglez setari ca apoi sa primesc mii de like-uri de la oameni care nu au de-a face cu muntele, ci doar apreciaza superficial niste pixeli in plus.

      In tura asta au fost exceptii si mi s-a cerut aparatul sa mi se faca poze :D, dar am iesit in aproape toate cu ochii inchisi, vezi? soarta de pozar 😀

      • Faine fotografiile și jurnalul! De curiozitate, ce aparat folosești? În momentul de față am un DSLR și mă tot bate gândul să trec la mirrorless, deoarece ratez multe momente din cauza aparatului, care trebuie scos din geantă, reglat… durează prea mult. Mulțumesc anticipat!

      • Mulțumesc frumos!
        Folosesc un compact, Canon G12, de vreo patru ani deja. Îl iau cu mine în aproape orice tură și, de obicei, îl țin în mână, chiar și la turele de alergare. Și e mă gândeam la un mirrorless, dar la cum am dat cu G12-le de stânci, cum l-am folosit prin ploaie și în tot felul de condiții, mi-e deja milă de viitorul meu aparat foto, oricare va fi acela 😀
        Și, cu siguranță următorul aparat va fi tot unul mic cu care să pot alerga în mână – ăsta e criteriul :) Calitatea e pentru artiști, eu păstrez momentele :)

  • Cum mi-e stilul intai am savurat pozele apoi am intrat pe blog sa citesc jurnalul. Laude ptr poze dar mai ales ptr momentele captate atat de frumos cu atat suflet (ori patos) :) Eu una ador ceata, norii si toate ingredientele de care ati avut parte in prima zi, o zi spectaculoasa in peisaje.

    Intre munte si cer exista raiul, un rai metaforic unde sufletul nu-si poate gasi exprimarea-n cuvinte ca sa descrie sentimentul de beautitudine. Iar raiul asta nu-i al oricui si nu-i ptr oricine :) (a nu se confunda cu raiul biblic)

    M-am regasit in pasajele rucsacului greu lasat pe spate, in supranatural si-n pierdera potecii ptr ca si io am patit-o ducand grupu’n balarii :)) Sunt teribile noptile nedormite la cort, sunt si mai teribile diminetile ametite de nesomn….dar au farmec, unic as spune. (Aproape) orice are farmec pe munte :;

    Despre camera foto: am facut 6 vacante mari cu al meu Simba 7D (canon) avand un obiectiv de 24-105mm atasat pana anul trecut cand am primit cadou un alt obiectiv de 16-35mm pe care l-am folosit in vacanta de vara si cea de iarna. Camera este grea, 862gr, cu obiectivele mentionate ajunge la 1, 5kg atarnate de gat. Am avut trasee de 6 – 8 – 10 ore pe zi. In turele pe munte n-am tinut camera in geanta nici macar iarna unde in New Hampshire au fost si -25ºC. E drept ca nu alerg ca tine, dar din 2012 de cand il am m-am obisnuit cu greutatea lui si nu ma deranjeaza deloc. Anul trecut in Utah am tot schimbat obiectivele pe trasee iar din cauza prafului fin m-am captusit cu pete pe senzor. Nu tin la numarul pixelilor, deja camera mea e veche si depasita nu mai spun ca am ars numarul de cadre, ceea ce inseamna ca i s-a dus termenul, l-am forjat maxim si inca mai tine. Fotografiez numai pe manual si nu-i asa o scotenie. Nu recomand mirrorless ci tot din grupa domnului G ti s-ar potrivi de minune.
    Calitatea e doar ptr cei ce privesc cu sufletul. Restu’ n-au decat sa numere pixelii :))

    ps_frumoase pozele de final! un “meet-the-sun” fericita, cu tot cu demoni…esti exact cum a fost cerul primei zile: magica si…umana :)

  • Mmm… ce-ar mai fi mers un somn fara cort, in creasta, dar nu-mi dau seama daca exista posibilitatea de ploaie sau nu.

    Wk-ul respectiv m-am bucurat prin Retezat, intr-o caldare, cu multa liniste, fara nori, fara vant, cu luna plina…

  • Am fost exact pe traseul descris de tine, am plecat/terminat la timp daca ma refer la vreme(ploaie). O noapte lunga “pe langa” LA OM, de duminica spre luni- 17 aug. Ai dreptate: Craiul cere sa ai in spate ceva ture mai “pietroase”. Aviz pentru “descurcareti”. Luni diminerata Salvamontul si Jandarmeria urcau pe la Grind, cineva se panicase in creasta, 112, etc., proceduri. Si abia picura…

  • @Mircea:mulțumesc, eu însă nu mă consider așa…

    @janroute: multi se avanta, dorinta e mare, dar realitatea din teren poate fi uneori destul de dura. Iar pacatul cel mare e ca oamenii nu realizeaza ca lipsa de pregatire le stirbeste din bucuria muntelui. Isi vor aminti patania, „aventura”, dar va ramane doar atat, o aventura…

    @Alina: mulțumesc, dupa tura asta am reusit sa „omor” G12-le si mi-am luat deja alt compact, un Sony. Nu e acelasi lucru…

    • coincidenta sau nu si al meu si-a gasit sfarsitul dupa o patanie intr-o tura de munte, iar apoi tot pentru un Sony am optat si eu :)… astept poze sa vad ce model ai ales

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *