Mont Orford, Sentier des Cretes – un munte lacustru

9 iunie o drumeție în doi

Cu toate că prognoza de vreme rea ne poartă sâmbetele (și duminicile) am ajuns iar la munte și cu toate că aici în Canada pentru noi muntele e mai mult o cale a descoperirii lui decât o stare de fapt, iaca am reușit să mai facem o drumeție, să mai completăm o căsuță în marele tabel cu necunoscute al acestor meleaguri. Dacă în Carpați nu găsești două grupe de munți la fel, apoi cred că în toată lumea nu găsești doi la fel, iar ce știi deja despre o sută de munți nu se poate aplica celui de-a o sută unulea până nu-l vezi cu ochii tăi și-i bați potecile cu picioarele tale.

Când am început să fac săpăturile pentru Mont Orford ăsta am început cu lista traseelor, l-am ales pe cel dificil știind deja de la experiența din Mont Tremblant că evaluările potecilor sunt pe alt calapod și am început să fac calcule. Punând cap la cap ce-am găsit pe net (foarte puține lucruri de-altfel de unde concluzia este că pe aici oamenii chiar nu stau să scrie…) m-am cam mirat că toată lumea se văita de greul acestui traseu și de faptul că nu e de tip circuit. Astfel că m-am mobilizat să-l fac eu circuit cumva și cu harta în față numărând kilometru cu kilometru mi-am dat seama că nu e deloc imposibil.

Mont Orford - Poteca Crestelor

peisajul tipic canadian (click-ul vă va duce la albumul foto al turei)

Avantajele lui Mont Orford sunt date în principal de apropierea lui de Montreal (130km), de faptul că are niște înălțimi de peste 700m ceea ce îți dă un pic de urcat cât să simți că ești la munte, că e un pic stâncos (de-atâta pădure ți se face dor de stâncă) și, chiar dacă e într-un parc natural omonim (cum altfel??!) poți avea parte de o drumeție decentă în care să poți pentru o vreme fi ”doar tu și muntele”.

Dacă sâmbătă dimineața ne-am trezit, ne-am uitat la prognoză și ne-am culcat la loc dând cu piciorul unui drum de 450km până la un munte ce se lasă greu cucerit – fiind a doua tentativă a noastră de a merge acolo – dar refuzând să-l cunoaștem pe ploaie, duminică ne-am trezit tot pentru a ne uita la vreme și cum se arăta ceva soare și șanse mai mici de ploaie, ne-am urnit și noi pe la un nouă ca niște munțomani de Canada (cei de România se trezesc la patru, pleacă la cinci și intră în traseu la șapte-opt).

Am ajuns destul de repede acolo deși în primă fază am condus cu mult sub viteza maximă admisă și spre final cu ceva kilometri la oră peste, dar așa sunt eu, mă urnesc mai greu cu toate că sistemul de autostrăzi de aici nu te iartă: ce vină au ele că la cinci minute de casă te ”urci” pe una și gata, ai fentat restul orașului… (nici nu mă trezisem bine și deja trebuia s-o calc ca să fiu în rând cu lumea…)

Am ajuns la parc, întâmplător era și Ziua Parcurilor din Quebec (9 iunie) așa că am fost scutiți de plata intrării (6.5$/pers), dar nu și de propunerea de a fi ajutați, motiv pentru care, ca să nu trag de timp cum a făcut cel cu mașina din fața mea, am cerut direct o hartă, un buletin al parcului și i-am replicat tipei că n-am venit pentru un ”easy” ci pentru un ”dificil” pe care îl avem pregătit de-acasă, așa că hai pa, merci-thank you și next! Apoi am tras în parcare ca să consult în paralel harta și planurile de acasă cu cele de la fața locului, nu de alta, dar dacă intri în traseu la aproape 12 e bine ca măcar să știi ce te așteaptă.

Toate erau aliniate, cerul plin de nori, dar și cu soare prevestea o zi potrivită și astfel ne-am pornit pe tropăit ghidați de hărțile mele, dar și de panouri, indicatoare, marcaje plasate exact cum trebuie: la intersecții, fără a abunda, fără a induce în eroare. Cert este că n-ai cum să ratezi intrările în traseu și oricât ai fi de aiurit te ajută panourile cu hărți și ”vous êtes ici” (nici pădurea nu e favorabilă ieșirii din potecă să zici că ai luat-o pe arătură din greșeală…)

Mont Orford harta trasee

traseul nostru marcat cu roz ca să nu mă suprapun peste alte culori (cea cu verde intrerupt este Ruta Verde, traseu de bicicleta menit sa puna Quebec-ul la cale de la un capat la altul)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  oferta Canadei: lacuri si paduri

oferta de bază a Canadei: lacuri si paduri

După primii pași pe potecă mi-am dat seama că n-ar fi fost rele niște parazăpezi, dar bine că am luat off-ul și am îndepărtat inamicii cu trompă ce abia ne așteptau. Tot mi-au găsit un locșor liber în cot de unde m-au mușcat a doua oară și unde mâncărimea se ațâță din te miri ce. Apoi a urmat tropa-tropa vreo șase kilometri prin iarba cea udă pe o potecă îmbibată de apă. Lui Andrei i s-a părut puțin cam monotonă porțiunea, noroc că au mai ieșit la interval niște căprioare plus fluturași și libelule, iar tânțarii și musculițele accelerau pasul și ne scuteau de pauze. Aaa, și miroasea a ciuperci de începusem să salivez la imaginea unor ciuperci cu ceapă în tigaie și puțină mămăligă…

Tura la munte in Canada. Mont Orford.

poteca cea verde

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  indicatii pentru... iarna

indicatii pentru… iarna

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  o feriga mai altfel

o ferigă mai lată-n frunze

Tura la munte in Canada. Mont Orford.

floră nouă

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  daca e atata apa atunci sunt si libelule

dacă e atâta apă atunci sunt și libelule – modelul ”zebră”

Tura la munte in Canada. Mont Orford.

modelul neimprimat încă

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  pozam caprioara

pozăm o căprioară care stă un pic locului

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  caprioara (by Andrei)

căprioara (by Andrei – că eu doar făceam liniște)

Aventura lacustră de-abia începea însă. După rețeaua de poteci de la baza muntelui dedicate mai mult turelor de iarnă pe schiuri de fond sau rachete, am ajuns și la baza traseului L’Escalier du Nord (Scara de Nord) despre care citisem atâtea și care de obicei se face din Campingul Stukely până pe vârful Pic de l’Ours (Vârful Ursului) și retur. Cu gândul că altitudinea va face ca solul să fie mai puțin apos am început să urcăm scări de piatră, parte natural așezate acolo, parte rezultate din amenajări.

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  traseul pentru care am venit aici: Sentier des Cretes (Poteca Crestelor)

traseul pentru care am venit aici: Sentier des Cretes (Poteca Crestelor)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  indicatii pe traseu

indicatii pe traseu

La acest capitol am remarcat intervențiile cu gust menite să protejeze poteca, asta fiind una dintre preocupările majore ale parcului legate de traseele de drumeție. Fiind un sol foarte umed nu e nevoie ca un traseu să fie foarte frecventat ca să se înnămolească rapid și să fie ocolit pe poteci adiacente. Cu puțină piatră pentru trepte și cu devierea firelor de apă prin niște șănțulețe, poteca rămâne una singură și nu foarte lată (am în minte tranșeele de pe Valea Jepilor cu tot felul de variațiuni…).

Pe când urcam susținut în serpentine scurte mă gândeam că unui prieten de-al nostru Radu care a fost la un concurs de alergat pe scări i-ar fi plăcut pe acolo. Cam neregulate treptele, mai o băltoacă, mai o piatră alunecoasă, dar per total un loc bun de dat drumul picioarelor și la deal, dar mai ales, la vale. Părerile mele cum că apa s-ar împuțina pe măsură ce urcăm au început să pălească în fața pârâiașelor ce izvorau de peste tot și chiar și cu scuza unei ploi recente tot mi s-au părut din abundență. Eram udă deja la bocanci așa că nu prea mai conta dacă plesneam câte o baltă pe de-a dreptul sau mă trezeam scufundându-mă într-un mușchi verde, îmbibat.

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  suntem pe segmentul L'Escalier du Nord (adica Scara Nordului)

suntem pe segmentul L’Escalier du Nord (adica Scara Nordului)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  ferigi

ferigi

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  amenajari transversale poteci pentru scurgerea apei

amenajari transversale poteci pentru scurgerea apei

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  texturi cu ciuperci

texturi cu ciuperci

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  floricele mici si albe

de-ale canadienilor: floricele mici și albe

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  inca o treapta

încă o treaptă, nicidecum ultima

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  privelisti cu lacuri si paduri

privelisti cu lacuri si paduri

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  un fel de Papucul Doamnei (Cypripedium acaule)

un fel de Papucul Doamnei (Cypripedium acaule) dacă tot n-am văzut planta în România

Cert e că toată umezeala asta în combinație cu specificul de taiga al pădurii mă făcea să mă simt într-un loc nou ce abia așteaptă să fie explorat așa că am scanat tot. Nu chiar tot pentru că de la cinci-șase metri încolo desimea pădurii își păstra pentru ea secretele. Mai mult animalele pentru că vegetația prinde viața acolo unde e și un strop de soare, adică la margine de potecă, de luminiș.

Ne apropiem de ieșirea în creastă și eu chiar speram să fie creastă și gol alpin. Ajungem la ”punctele cheie” ale traseului unde tot văzusem poze cu unii care se chinuiau să urce și chiar eram tare curioasă despre ele. Evident, era ceva, dar nu de speriat și asta m-a mobilizat și mai tare în demersul meu: ”Andrei, înregistrezi track-ul, da?”. Cred că am uitat să vă spun că-mi propusesem să pun și eu track-ul cu toată tura ca să le ”arăt eu lor că se poate” să faci și circuit și traseu dificil și asta fără să te lamentezi că te-ai chinuit ca ultimul om urcând patru-cinci sute de metri până acolo. Știu, sunt rea, dar îi antrenez pentru când or da vreodată piept cu un munte adevărat (în realitate or fi niște moși demni de tot respectul că le mai arde de umblat pe coclauri, iar eu îmi dovedesc încă o dată lipsa de toleranță… deh, eu dau cu parul, eu oblojesc rana, dar până la proba contrarie am pus track-ul la bătaie)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  Andrei si stanca

Andrei și stânca ”buclucașă” (în album se vede cât s-a luptat până a cucerit-o)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  pe pietroiul ala e

pe pietroiul ăsta e “scris”: loc de poză (by Andrei)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  pe acolo trebuie sa ajungem

acolo sus trebuie să ajungem, pe Pic d’Ours

Pe creastă bătea vântul de-ți venea să intri la loc în pădure însă tot ne-am oprit la poze și oricum creasta era tot împădurită dovadă că toată lumea pune poze de la punctele de belvedere și mai puțin de pe traseul în sine. Deschid altă paranteză – nu știu câte o să aflu eu despre munții canadieni, dar mai mult ca sigur o sa extrag profilul munțomanului canadian mai ceva ca-n CSI.

Lăsăm cele două trei stânci golașe cu profil de creastă și continuăm pe poteca ce ne ascunde iar în pădure. De la o vreme pădurea s-a schimbat. Coniferele au rămas la bază, aici sus sunt mai mult foioase, mesteceni și ferigi, iar soarele și umezeala excesivă te duc cu gândul la un fel de mlaștină muntoasă.

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  textura cu flori albe

textură cu flori albe

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  inca un

încă un “papuc de doamnă”

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  un pic de stanca si iarasi vom intra in padure

un pic de stâncă și iarasi vom intra in padure

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  alte trepte, alta padure

alte trepte, dar alta padure

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  soc, mirosea la fel, dar floarea are alta forma, de ciorchine si nu de umbrela cum are la noi

soc, mirosea la fel, dar floarea are alta forma, de ciorchine si nu de umbrela cum are la noi

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  alte privelisti, Lacul Orford

Lacul Orford – singurul căruia îi știu numele, restul să mai aștepte 🙂

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  tropa-tropa, fleosc-fleosc

tropa-tropa, fleoșc-fleoșc

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  pe o creasta stancoasa

pe o mini-creastă stâncoasă

Ajungem și pe vârf, ne învârtim un pic pe acolo, stăm la poze, dar facem și o mică pauză de stat jos, una dintre puținele. De-abia acum bem un pic mai multă apă căci se pare că m-am ocupat așa bine de organizare încât am luat doar o sticlă din două. Am încercat s-o dreg pe motivul că e multă umezeală în aer și n-o să ni se facă sete, însă nu știu pe cine păcăleam pentru că eu una aș fi dat gata jumătate de sticlă instant.

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  Andrei si Varful Ursului (Pic de L'Ours, 745m)

Andrei si Varful Ursului (Pic de L’Ours, 745m)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  marcaj de creasta

un altfel de marcaj de creastă

Din păcate pentru noi traseul era doar cu numele al Crestelor (Le Sentier des Crêtes) căci orizontul se arăta tot împădurit și oricât de mult mi-ar plăcea mie pădurea, mi-e dor de un gol alpin, de o priveliște plină de măreția muntelui, că de o creastă stâncoasă ca a Craiului nu mai zic nimic… Chiar și aici sus apa băltește oriunde are un pic de crov ceea ce mă duce cu gândul la titlul jurnalului pe care îl voi scrie: un munte lacustru 🙂

Tura la munte in Canada. Mont Orford.

un arbust cu flori roz

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  amenajarile continua

amenajările potecii în calea apelor continuă – șanțul e transversal

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  trepte, trepte...

trepte, trepte…

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  afin cu flori si fructe

afin cu flori și fructe deja

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  colturi de vis: mesteceni si ferigi

mesteceni si ferigi

Chiar dacă suntem pe culme, tot urcăm și coborâm și dacă n-am fi văzut de dinainte configurația terenului aș fi putut crede orice despre traseu pentru că pădurea aceasta cu iz tropical (îmi amintește de serele de la grădinile botanice) are darul de a-mi estompa orice fărâmă de spirit de orientare.

Cum cerul se întuneca și însenina la fiecare pală de vânt, ei bine, a venit și rândul unui nor plângăcios. Dintr-un strop, doi a început să toarne de abia am apucat să scoatem pelerinele și să ne retragem sub streașina unui brăduț. Eu tocmai ce îi spusesem lui Andrei că dacă bate vântul și plimbă norii n-are cum să plouă. M-am lecuit de cobit cum s-ar spune (să vă amintesc pinguinilor cum eram prin poienile de sub Crai spre La Table și am zis eu ”măcar de n-ar fi câini la stână” după care au început dulăii să latre?!? ei… cam așa am zis-o și-acum)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  ploua, ne ploua, dar nu pentru multa vreme

plouă, ne plouă, dar nu pentru multă vreme

După ce norul sabotor a fost plimbat de vânt pe alte meleaguri a ieșit soarele. Faină lumină, chiar mă bucuram că a plouat cu toate că nu ne doream și mai multă apă pe potecă. Am mai păstrat o vreme pelerinele căci la fiecare pală de vânt mai ploua puțin din copaci.

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  doi Papuci ai Doamnei (Cypripedium acaule)

pereche de Papuci ai Doamnei (Cypripedium acaule)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  dupa ploaie iese un soare fotogenic

dupa ploaie iese un soare fotogenic

Tura la munte in Canada. Mont Orford.

mesteceni însoriți

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  intr-acolo

intr-acolo e Vârful Orford de peste 800m, dar nu vom urca pe el, îl păstrăm pentru la iarnă, la schi

Tura la munte in Canada. Mont Orford.

trepte și sursur de ape de pe sub stânci

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  un buchetel (Cypripedium acaule)

un buchețel de papuci (Cypripedium acaule)

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  amenajari simple pentru a separa cursul apei de poteca

amenajari simple pentru a separa cursul apei de potecă

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  singurul pasaj asigurat cu un cablu

singurul pasaj asigurat cu un cablu

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  partie de schi

pârtie de schi pe care vom continua coborârea

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  niste munti cu inaltimi ademenitoare... pun pariu ca-s in SUA, granita e aproape, iar partea inalta din Apalasi acolo e...

niște munți cu înălțimi ademenitoare… pun pariu că-s în SUA, granița e aproape, iar partea înaltă din Apalași acolo e…

Când ajungem la un câmp deschis ne dăm seama că e de fapt pârtia de schi și urmează retragerea deși mai aveam niște kilometri buni până la parcarea unde lăsasem mașina. Aici descoperim că e limită de parc natural (evident că nu poți ocroti o zonă dacă luni bune de iarnă ai hărmălaie) și că dacă vrei să intri pe aici și să crezi că poți fenta cu o scuză lipsa tichetului, n-ai nici o șansă: un aparat mic și singurel te așteaptă, cu tot cu lista de prețuri și cu plicuri în care să lași banii.

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  pe oriunde ai intra in parc nu ai scuza lipsei biletului: te taxezi singur

pe oriunde ai intra in parc nu ai scuza lipsei biletului: te taxezi singur

Coborârea ”la vale”, acest schiat pe timp de vară, dăunează grav unghiilor așa că umblăm la șireturi și mai reglăm puțin bocancii. E și ăsta un fel de-a te simți la munte: să ai de unde să cobori și să te și doară un pic. Pârtia pare interesantă pentru la iarnă și apoi am văzut că e cotată ca fiind tăricică.

Tura la munte in Canada. Mont Orford.

“schiem” la vale

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  paduri cat vezi cu ochii...

păduri cât vezi cu ochii…

La baza pârtiilor la instalațiile de schi era aproape pustiu. Parcarea număra câteva mașini ale celor dornici de mișcare. Imediat au și apărut câțiva, unii din alergare, alții de la drumeție ca și noi. Ne-am învârtit un pic până am pus la un loc harta și gps-ul și am dibuit reintrarea în parcul natural undeva prin colțul parcării. De acolo aveam să ne întoarcem în patria verde a țânțarilor care au și dat iama.

Tura la munte in Canada. Mont Orford.

intrare, indicații și taxare. Așa se întreține un parc, cum altfel?

Dacă la începutul traseului am mers repede prin potecile astea orizontale de la bază de munte, acum am mers și mai repede și oboseala a început să se adune. Eu una eram super mulțumită de tură căci făcusem și circuitul, o terminam și pe lumină (pentru că frontalele erau pe raft acasă și nu în rucsacul nostru că așa-i când te trezești la 9 și pleci la munte…) și avusesem și o variație destul de mare de peisaj cât să fie satisfăcută și exigenta de mine.

Ajunși la parcare am avut o surpriză: marea de mașini de la ora 12 dispăruseră, mai erau vreo două trei: a noastră, a administrației parcului și încă una – erau niște puști care cred că nu ieșeau la număr de nu mai plecau. N-am înțeles încă de ce se tirează toată lumea spre case când vine seara căci am observat asta și în parcurile din oraș: la apus de soare rămâi brusc cam singur. Le-o fi teamă de țânțari, or fi vampiri pe aici și noi nu știm încă? Greu de spus, dar nu vorbesc de opt-nouă seara, ci de un șase-șapte, tocmai când e lumina mai frumoasă…

Tura la munte in Canada. un maces roz

un copac cu flori cam întârziat pentru iunie și la apropiere aflu că e un soi de măceș… roz

Legături:
– jurnalul lui Andrei
albumul foto

Date despre traseu: lungime 18.6 km, durată 6h 30min, altitudinea maximă undeva pe la 750m, diferența de nivel undeva pe la 800m, track gps 1 sau track gps 2.

Spre casă am condus tot eu și culmea, am fost mai ”trează” ca la dus. M-a cam supărat soarele ce-mi bătea drept în ochi căci așa e când o ții drept spre vest, însă cd-ul cu Johnny Cash m-a uns la suflet și m-a făcut să gândesc: e cam fain să conduci… când asigură Andrei fondul muzical :”>

Tura la munte in Canada. Mont Orford.  poza mea preferata pentru ca asta-mi place cel mai mult sa fac (by Andrei)

poza mea preferata pentru ca asta-mi place cel mai mult sa fac: să colind poteci de munte… (by Andrei)

10 Comentarii

  • Simt ceva potential de paduri virgine si de balaurit prin zona, poate nu neaparat prin zona de parc national dar in rest arata promitator.

    Si trebuie neaparat vara asta sa incercati si un caiac/canoe pe lacurile din jur. Cat despre trepte parca prefer totusi o poteca de pamant unor trepte, dar in anumite locuri sunt chiar necesare.

    • Am tot cautat sa dau de vreun site ceva unde sa fie munti si trasee care n-au de-a face cu parcurile insa pana acum nici un rezultat… E drept ca padurile sunt destul de salbatice si asta dintr-un simplu motiv: nu umbla nimeni prin ele, nu-s asa multi amatori ca la noi.

      O sa ne dam si cu barcutele, nu stiu exact cand, dar sigur va veni un moment.

  • Pana acum, tot cautam inspiratia pentru a scrie jurnalul din weekend abandonat in faza incipienta si inspiratia nu mai venea. Dar dupa ce am citit RT-ul tau, am prins si inspiratia de coada si ma avant la scris.

    • E drept ca si eu am lasat-o pe miercuri ca sa zic asa, fara sa public de luni si pentru ca Andrei e mereu mai harnic, imi taie brusc si elanul dupa care astept sa-mi revina. Asta daca isi imagina cineva ca -i simplu sa scrii si sa tot scrii 🙂

      • Toată admirația pentru voi, cei care scrieți și cei care împărtășiți. Datorită ție, Claudia, i-am descoperit pe Mihaela și pe Radu. Vă urmăresc pe toți cu mare plăcere. Uneori mă întrerup din lucru și vă caut pe net. E o chestiune foarte interesantă!
        Mă impresionez și mă stimulez cu experiențele voastre. 🙂

      • Daca ai dat de Mike si Radu o sa ai viata grea :))
        Fac de toate, scriu frumos si mai sunt si niste oameni pe care n-ai cum sa nu-i indragesti 🙂

  • si eu radeam de francezi care ii ziceau lu Mont Ventoux uriasul Provence-ului (vreo 2 mii):D
    dar sa stii ca nu arata rau deloc, pozele sunt foarte faine.
    te inteleg perfect cu programul facut de altii, m am umplut de nervi la olandezi, ce treaba as face eu la un oficiu de ala de turism…si am fost doar de 2 ori in Olanda.
    iar la Haga aveam in plan un traseu, nu ca nu se poate, ba se poate, am vazut eu, nu se poate, pe dracu, s a putut, nu stia ea

    • @Miky: intr-adevar, peisajele nu-s urate si asta doar pentru ca e un altfel de munte. In fiecare tip de peisaj muntos regasesti alta parte din tine care iese la suprafata pentru ca uneori vrem desfatarea simturilor, alteori liniste, alteori doar cunoastere sau orgolii multumite etc. Bine ca exista destui munti pe lumea asta, ca nu mi-e rusine cu plaja dorintelor umane 🙂

      Cat despre trasee, cred ca lumea vrea sa aiba totul aranjat, comod si sa nu trebuiasca decat sa te decizi unde vrei sa mergi. O data pus pe directie, de restul se ocupa cei de la destinatie si pentru multa lume, timpul fiind limitat, e o solutie perfecta.

  • Adevarul este ca imagingile postate de tine sunt de-a dreptul superbe. As putea spune ca denota intreaga splendoare a naturii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *