Să schimbăm unghiul, Măgura Codlei

Piatra Craiului-Piatra Mica-Cla17.JPG

Măgura Codlei dominând nordic Țara Bârsei – vedere din Șaua Crăpăturii (Piatra Craiului) cu Acul Crăpăturii în prim-plan

Măgura Codlei e muntele pe care îl știi pentru că l-ai văzut de pe creasta Pietrei Craiului sau din Bucegi sau din Postăvaru, e muntele pe care îl consideri un deal țuguiat și împădurit ridicându-se din aparentul plat al Depresiunii Brașovului (cam asta e și definiția geografică a măgurii ~ formă de relief submontană, aproape conică, ce se ridică deasupra zonei înconjurătoare, de regulă împădurită), e muntele pe care îl consideri mic până te apropii de el și începi să-l urci.

Persani-Magura-Codlei-harta.jpg
Duminică, 28 februarie 2016,
Munții Perșani (Carpații de Curbură)

Drumeți: Claudia & Andrei
Traseu: Codlea – triunghi roșu – Vf. Măgura Codlei (1292m) – punct albastru, triunghi roșu – Codlea. Date: 9km, 666m+, 3.5h.
Legături:
– Album foto: iarnă cu iz de primăvară, 27-28 februarie (sâmbătă: pe Tâmpa după ghiocei, duminică: Festivalul Fasching în Prejmer și drumeție pe Măgura Codlei)
Traseele din Măgura Codlei pe larg prezentate pe magiamuntelui.blogspot.ro

Nu am prea multe de spus despre drumeția (relaxantă și liniștită) pe Măgura Codlei, poate doar aș înșira scurte observații de folos celor care vor să meargă:

– nu subestimați Măgura Codlei, e o zonă mult mai vastă decât pare de departe, iar versanții abrupți și pădurile pe alocuri sălbatice pot face traseele mai dificile decât vă așteptați;

– n-am găsit o hartă, dar am găsit tot felul de trasee prin pădure, care, atenție, nu sunt de tip circuit și cine știe de care parte a muntelui vă găsiți la finalul zilei;

– până la „asaltul” final al vârfului, pădurea e brăzdată de drumuri forestiere, iar gunoaiele abundă (vetrele de foc se găsesc mai peste tot, pare o „tradiție” locală…);

– urcușul final, cam 400m diferență de nivel, deși îndulcit de serpentine, e susținut;

– traseul punct albastru e mai greu de dibuit la plecarea de pe vârf, însă dacă nu-l găsiți din prima, atunci mai bine vă întoarceți pe unde ați venit;

– Piatra Craiului se vede inedit de pe vârf: pe când creasta pare că se „ascunde” în spatele porțiunii Turnu – Ascuțit, Piatra Mică și Șaua Crăpăturii se conturează pe toată lungimea lor;

– chiar dacă în prima parte mi s-a părut că singurul câștig e mișcarea (binevenită după clătitele de la Prejmer…), priveliștea și traseul de pe coborâre mi-au trezit destul de mult interesul cât să-mi treacă prin cap că ar mai fi de mers și altădată – desigur, pe alte trasee 😉

Magura-Codlei-februarie-22.jpg

Din orașul Codlea pornim pe Strada Vulturilor spre poiana (zona) Maial, urmând triunghiul roșu. Soarele dispare treptat…

Magura-Codlei-februarie-20.jpg

după ce „scăpăm” de drumuri, poteca urcă susținut în serpentine

Magura-Codlei-februarie-19.jpg

pe un vârf cu priveliști spre Piatra Craiului (stânga jos), Iezer și Făgăraș (dreapta sus)

Magura-Codlei-februarie-10.jpg

Făgărașii

Magura-Codlei-februarie-18.jpg

pe culmea nordică, imediat ce se reintră în pădure, găsesc ghiocei: cap în cap sau spate-n spate

Magura-Codlei-februarie-07.jpg

grota

Magura-Codlei-februarie-17.jpg

un traseu puțin umblat, potecă neclară în partea superioară și foarte, foarte abrupt

Magura-Codlei-februarie-23.jpg

poteca devine stâncoasă, dar mărăcinii te asigură că e tot… înainte

Magura-Codlei-februarie-05.jpg

și prăpastia e taman în potecă…

Magura-Codlei-februarie-03.jpg

înserare cu Bucegi

p.s. Cum m-a apucat foamea și-mi stătea gândul la un grătar, că de la clătite nici că-mi plecase, ne-am reîntors în Prejmer 😉

8 Comentarii

  • Pe mogâldeaţa asta am tot admirat-o şi eu din diverse unghiuri, în special din Piatra Craiului în ultima vreme, de vreo două ori numai din Şaua Crăpăturii. Citisem în articolul despre Prejmer ceva despre Măgura Codlei – îmi pare bine că ai revenit cu detalii. Abia aştept să o încerc şi eu!

    P.S. Fotografiile cu florile sunt superbe! Iar cea cu ghioceii „faţă în faţă” şi „spate în spate” – super alăturare!

    • E interesant ca munte, umblat și sălbatic în același timp, iar priveliștea e inedită. Nu știu însă cât de mult se mai vede după ce înverzește pădurea…

  • Chiar minunata Magura asta, mi-a placut mult tura pe care am facut-o intr-un ianuarie acum doi trei ani. Am ajuns si la ruinele Cetatii Negre atunci. Cred ca e totusi si un circuit in zona, punctul rosu? care inconjoara varful? L-am vazut plecand de la ruinele cetatii spre varf, dar pe partea accidentata, pe marginea apruptului. Dar n-as baga mana in foc ca e circuit, era proaspat vopsit punctul. Eu n-am avut timp sa merg pe el, timp de explorarea, m-am intors pe ce stiam sigur. Iar pe hartile vechi nu apare acel punct rosu.

    http://aradeanca.com/magura-codlei-everestul-persanilor-bonus-cetatea-neagra/

    • Punctul roşu marchează creastă, eu l-am urmat de la ruinele Cetăţii Negre şi până pe vârf, tot în februarie. Continuă parcă şi după vârf, coboară undeva, eu am coborât însă pe triunghi roşu. E minunat traseul, absolut minunat, surprinzător de îngustă şi stâncoasă creasta pe alocuri. Andreea, tu m-ai trimis acolo, ţi-am şi scris pe tema asta. Claudia, dacă te întorci, merită cu prisosinţă punctul roşu 🙂

    • Andreea, am vrut și noi să mergem la cetate, însă pentru o primă abordare ne-am mulțumit cu ce am apucat să ne documentăm. Mulțimea de marcaje de la fața locului ne-a cam derutat, ba chiar eu voiam să continuăm de pe vârf în dreapta (spre nord), mai ales că erau și ghiocei… plină pădurea. Andrei însă a văzut pe gps că traseele acelea coboară mult în nord și cu siguranță nu mai reveneam în Codlea.

      Ioana, să înțeleg că e o creastă stâncoasă de la Cetate spre vârf? Iată un motiv să revin curând, mai ales că e suficientă diferență de nivel cât să mă întorc obosită acasă 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *