La ceas de seară prin Piatra Craiului

9 iunie 2012: ziua în care am văzut Craiul dintre est şi vest

Şi vreau să vii şi tu, să mergem împreună
Să împletim acolo a Craiului cunună
Din garofiţe roşii şi din bujori de munte
Din liliac şi flori de colţ cărunte
Hei, hai, liliac şi flori de colţ cărunte

(Imnul Pietrei Craiului)

Era ora 4 şi ceva după-amiaza când în Plaiul Foii se juca de-a ploaia, norii veneau încruntaţi dinspre Făgăraş, iar o mână de prieteni debarcau din loganul greu încercat de prostul drum dinspre Zărneşti (13 kilometri pentru ca e nevoie de o oră de răbdare în care e greu să-ţi ţii capul drept în maşină, asta dacă nu te ia somnul de la legănatul intensiv).

Drumeţii Radu, Mike, Cristina şi eu veneam de la Hit the Top, concursul din Bucegi despre care tocmai s-au scris istoriile, şi după care o plimbare prin Crai era mai mult decât benefică în a combate iminenta febră musculară. Craiul n-a fost ales întâmplător, aici aveau să fie şi restul pinguinilor, despre care aveam să aflăm că umblau pe urmele lui Anghelide.

Traseul nostru a fost gândit ca un circuit în care s-a inclus pentru a mi se face pe plac şi puţină zonă stâncoasă. Aţi crede că după pietrosul traseu de la Hit the Top îmi mai ardea de alte pietre??! Ei bine, da, mi-era dor de grohotişul Craiului, de albul inconfundabil al calcarelor parcă abia scose din maşina de măcinat munte.

Iată harta de la Mike:

iar pe scurt: Plaiul Foii – Triunghi Roşu – Curmătura Foii – Bandă Roşie – Poiana Tămăşel – Umerii Pietrei Craiului – Cruce Roşie – Refugiul Şpirlea – Plaiul Foii.

Când Radu a propus să mergem forestierul cu maşina a fost un vot unanim, iar de la capătul drumului am început a urca prin pădure. Cum ploaia părea să vină din clipă în clipă pădurea ne-a luat în primire cu un super efect de saună. Mi se părea mie că ceva nu e în regulă, dar puneam pe seama concursului de dimineaţă, aşa că întrebarea lui Mike m-a salvat de la eventuale false supoziţii:

– Mi se pare doar mie sau pe-aici e cam saună??!

Aşa că mi-am şters sudoarea de pe frunte cu mâinile şi ele ude pe care le-am şters de tricoul ud şi am mai băut nişte apă ca să compensez. Suflam greu şi deşi panta e consistentă, dorinţa de a ieşi cât mai repede din pădurea saună mă alimenta cu energie.

urcuş dat naibii, dar şi “ajutat” de saună

Şi cum impresiile de la concurs erau proaspete (abia ieşite din cuptor) ne-am tot ţinut cu vorba până când am ajuns sus în Curmătura Foii. Aici peisajul e mai degrabă dezolant, defrişarea pădurii a lăsat urme în coasta muntelui şi deşi au trecut ani buni după cum îmi spune Mike, doar zmeurişul pare să fi prins la loc putere.

Radu are chef de joacă

pe băncuţă (photo by Radu)

Radu se tot vaită de gleznă, dar nu termină cu văitatul că o şi zbugheşte de lângă noi într-o fugă copilărească. Îl găsim în Poiana Tămăşel lungit în iarbă.

ne amuză direcţia săgeţii

prin ierburi şi zmeuriş (photo by Radu)

destul de sălbatică zona (priveliştea însă merită toate zgârâieturile)

Marele Grohotiş

Pornim spre Umeri şi vederea lungii Creste mă uimeşte ca prima dată. E o zi în care am văzut-o de dimineaţă dinspre est şi-acum pe seară dinspre vest. E ceva. Se vede Marele Grohotiş şi poteca ce-l taie în partea lui superioară. Mike îmi arată în geografia peretelui imens de piatră văi şi brâne şi tot mă mir că există – de aici pare cu totul inabordabil, Poiana Ascunsă de-a dreptul suspendată…

Ajungem imediat sub Umeri, la stâncării aşa cum mi-am dorit. Cerul se mai limpezeşte, Radu care voia să meargă înainte tot ezită. Ştiu ce aşteaptă: soarele la apus care să dea foc crestelor. Dar soarele nu vine şi ne scurgem pe poteca cu grohotiş pe la baza pereţilor. Craiul are ceva special, aproape magic şi nu degeaba e atât de iubit: până acum n-am auzit pe nimeni care să nu se fi îndrăgostit de el.

Floricele mii şi mii printre pietre albe şi pământ negru de Crai – cât mă poate uimi alăturarea asta de negru şi alb, de slăbiciune şi tărie!

fiori de stâncă

poteci ca rupte din poveşti

delicate şi totuşi… cresc numai printre pietre

trei fete, trei tricouri, trei concursuri: eco maraton, Hit the Top si Hercules

traversând o limbă de zăpadă

Deşi îmi resimt picioarele după aşa o zi, plimbarea îmi pare mult prea scurtă, indicatorul spre Şpirlea fiind un semn al coborârii. Radu porneşte înainte, noi fetele ne continuă şueta despre maratoane (veşnicul şi inepuizabilul subiect 7500) sau despre cum kinetoterapia te poate face uneori ca nou, dar şi despre educaţia sportivă ce NU se face în şcoli. Asta dacă cumva vă întrebaţi despre ce sporovăiesc fetele.

De la refugiu urmează o porţiune mică de pădure şi o lungă coborâre pe firul văii. Între timp soarele luminează crestele şi îmi pare rău că n-am mai întârziat o jumătate de oră la poalele lor. Simţea el Radu ceva, dar trebuia să rămână ceva şi pentru data viitoare!

un copac frumos

A urmat o seară cu pinguinii care însă pentru mine s-a încheiat foarte repede căci dormeam din picioare. În zori soarele ne-a scos din cort, mereu face asta 😀

Se anunţa o zi superbă, dar avem senzaţia unor socoteli neîncheiate. Aş fi plecat în tură cu Mike şi Radu, aş fi plecat cu pinguinii spre Braşov sau aş fi rămas pur şi simplu acolo pe iarbă, în plin soare. Somnul bun mă adusese cu energia pe plus, doar genunchii erau obosiţi, dar nu din pricina lor mă încerca un astfel de sentiment de abandon. Habar n-am de ce uneori omul are stări care ar trebui să-i dea de gândit, dar ce anume, pace!

Aşa că am plecat într-o foarte scurtă plimbare spre pădure. Ca mai întotdeauna, n-am nevoie de prea mult ca să-mi recapăt puterile. Câteva floricele şi-un cer de poveste peste Crai şi gata, ştiam ce să fac şi-ncotro s-o apuc. Asta da remediu, păcat că nu e la îndemâna fiecărei zile…

floare de luceafăr (scăpată de oi căci în zona asta păşunile sunt foarte umblate)

să intre oare tot soarele într-o floare??!

leacuri pentru suflet

muntele ce mereu aşteaptă, noi ce mereu plecăm…

până data viitoare, povestitorul (photo by Cristi V.)

____________________________
Mai multe fotografii în albumul foto.

9 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.