Initierea – alpinism de iarnă

Nu stiu de ce soarele asta frumos de-afara ma duce cu gandul la iarna si la munte, la iarna care nu mai coboara aici in oras, dar care mai e inca acolo sus si unde sper sa-i simt din nou fiorul in week-end-ul ce vine. As fi vrut sa fiu de ziua mea pe munte, ar fi fost o premiera si-un cadou de suflet, dar nu ziua de luni m-a impiedicat ci riscul crescut de avalansa si cumpatarea.

Saptamana trecuta insa, am avut parte de iarna si de munte intr-o tura cheie si anume, initierea in alpinismul de iarna, oferita de Asociatia Montana Carpati si sustinuta teoretic si practic de Marian Anghel. Despre tura, utilitatea ei si cunostintele, sper eu, asimilate, puteti citi mai multe de-aici, cu accentul pe comentariile participantilor de dupa tura. De asemenea, o descriere succinta si ilustrata se gaseste in RT-ul lui Andrei: Pe la poalele Morarului.

Sunt foarte multe de spus dupa o astfel de experienta, dar as enumera doar cateva:

– alpinismul nu e drumetie (desi uneori limita dintre cele doua este foarte subtire), necesita pregatire fizica, mentala, materiala, cunostinte tehnice, echipament, studii de caz (n-ar strica putina istorie a alpinismului), lecturi din domeniu si mai ales, constientizarea faptului ca alpinismul inseamna in primul rand responsabilitate;

– alpinismul presupune cunoasterea echipamentului si a tehnicilor corecte si adecvate de folosire a acestuia;

– ar fi de dorit ca membrii unei ture de alpinism sa se cunoasca bine intre ei, sa-si cunoasca abilitatile tehnice si sa mentina un grad de comunicare ridicat;

– asa cum exista surse de informare care ne invata “cum sa facem bine”, ar trebui sa fie prezentate si situatiile negative, studii ale unor incidente/accidente din care sa reiasa ce s-a gresit, cum s-ar fi putut face bine, cum se iau deciziile etc.

– nu e suficient sa-ti cumperi echipamentul, sa te informezi, sa citesti si sa exersezi daca aceasta formare ramane la acest prim stadiu si nu este continua. Exercitiul trebuie insusit corect, repetat corect pana intra in reflex, in ideea de a preveni incidentele/ de a actiona in timp util / de a te proteja;

– in alpinism orice greseala, cat de mica, costa si nu implica doar viata ta ci si a coechipierilor tai;

– mai putin accesibile decat traseele de drumetie, traseele de alpinism nu sunt excluse actiunii umane si trebuiesc protejate, muntele trebuie protejat si la acest nivel.

***

Pana la Diham nu mai fusesem inca si parca nici de o asemenea ninsoare n-am mai avut parte. In cei peste 20 de centimetri proaspeti de zapada, piciorul intra adanc, pulverul dandu-se o clipa la o parte doar ca sa revina mai apoi si sa-ti acopere urmele, ca si cand nici n-ai fi trecut. Senzatia era foarte interesanta si te facea sa uiti de efortul pe care trebuia sa-l depui pentru inaintare. In tot timpul acesta continua sa ninga alternand fulgi mici si desi cu cei mari si lenesi. In jur, cand neclintire, cand fire de viscol infiorau zapada purtand-o haotic mai departe, in zari nevazute, ascunse in ninsoare si ceata. Drumul nostru insa, continua. In mine, nerabdare si calm totodata. Greu de explicat cate simt cand privesc muntii.

Nu mai e nevoie sa va spun ca peisajele vor vorbi de la sine,

detaliu?
Bucegi. Spre Diham. Iarna

privind in urma,
Bucegi. Spre Diham. Iarna

zarile se lasau greu patrunse,
Bucegi. Spre Diham

printre conifere, copacii goi s-au impodobit cu altfel de frunze,
Bucegi.

viscolul ridica troiene sau lustruieste cararea,
Bucegi. Carari de munte

totul e neclintit in imperiul zapezii,
Bucegi. Imperiul zapezii

privelistea de dimineata (de la cabana Diham),
Cabana Diham

si ninsoare nu se mai oprea,
Bucegi. Ninsoare

la plecare,
Bucegi. Cabana Diham. Peisaj de iarna

semne si minuni,
Bucegi. Marcaj traseu Diham

Si nu doar in incheiere:

– Multumiri catre Marian Anghel, catre AMC

– S-au implicat si au fost alaturi de noi: Mike, Gabi, Vio si Andrei

– A fost o tura din care am invatat multe si as mentiona:

  • folosirea pioletului (inaintare, coborare, traversare)
  • folosirea coltarilor (inaintare, coborare, traversare)
  • oprire in cazul alunecarilor si-aici se poate aluneca in multe feluri: pe burta, pe spate, cu capul inainte etc. etc. dar mai bine sa ne fereasca!
  • asigurarea in zapada: la un piolet, doi pioleti in T, ancora in zapada
  • rapelul Dulfer
  • prezentare echipament de alpinism plus folosirea corecta a unora dintre elemente

– Cuvintele de ordine sunt:

  • responsabilitate
  • cunoastere
  • seriozitate
  • exercitiu
  • (in)formare continua
  • atentie
  • putere de decizie
  • spirit de echipa

– Mi-a facut placere sa revad oameni si sa cunosc oameni noi de pe carpati.org

– Mi-a placut foarte mult Cabana Diham(stil, conditii, preturi)

– Vaile si valcelele Bucegilor incep sa ma captiveze… ca un miraj

– Valcelul de la Rapa Zapezii n-a fost doar locul de munca ci si un simulator perfect: curgerea zapezii de pe vale trecea peste saritoare formand norisori de avalansa, ceea ce s-ar putea numi cu succes, sublimul infricosator…

– Mai multe poze in albumul foto al turei

P.S. Vreau sa va mai spun (adica sa ma dau mare, recunosc :”> ) ca am primit cadou de ziua mea, un ham, iar odata cu el, Andrei mi-a subliniat, ca primesc si responsabilitatea de a-l folosi cum trebuie. Am simtit importanta momentului, dar si emotia lui totodata, ca si cum unui soldat i s-ar fi pus sabia de cavaler in mana.

P.S.2 De-aseara, de cand am imbracat hamul, toate lucrurile-mi par altfel…

P.S.3 Era sa uit ceva: CASCA este foarte importanta 🙂

4 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *