Înconjur de Crai (MPC preview)

Notă: tură de recunoaştere, antrenament, auto-evaluare şi admirare a traseului de la Maratonul Piatra Craiului (MPC) garnisită cu un jurnal pe măsură şi multe fotografii

§ Unde, când, cine şi cum

locul: Munţii Piatra Craiului

data: 29-30 septembrie

drumeţi pinguini: Vali, Octavian, Muha şi Claudia, Cătălin – fratele lui Em’

traseu  sâmbătă:

Gura Râului – Măgura – Casa Folea – La Table – Şaua Funduri (click-scurtătură la capitol)

Şaua Funduri – Marele Grohotiş – Refugiul Şpirlea – Plaiul Foii (click-scurtătură la capitol)

traseu duminică:

Plaiul Foii – Refugiul Diana – Gura Râului (click-scurtătură la capitol)

timpi: sar peste secţiunea aceasta pentru că e posibil să induc lumea în eroare  – voi specifica la fiecare segment al turei timpii judecând după time-ul fotografiilor fără să am o evidenţă clară a pauzelor

albumul foto cu mult mai multe poze: Ocolul Craiului

harta : (am urmat întocmai traseul maratonului)

harta oficială a traseului de la Maratonul Piatra Craiului (MPC)

harta oficială a traseului de la Maratonul Piatra Craiului (MPC)

§ De ce?

logo-ul pinguinilorFără să avem pretenţii de maratonişti,
dar pe principiul în viaţă e musai să alergi măcar un maraton (fiecare înţelege ce vrea prin maraton)
şi cum pentru noi cele montane sunt mai aproape de suflet şi preocupări,
am pus ochii pe MPC şi pe tot ceea ce înseamnă el.
Toată suflarea pinguinească e cuprinsă de febra concursului (concurenţi sau susţinători) şi a devenit unul din momentele de referinţă ale anului când ne adunăm aproape toţi.

puzzleO parte din noi e destul de flower-power la capitolul alergare montană şi doar apropierea startului ne-a băgat în priză cu cele două ture de “antrenament”: săptămâna trecută în Iezer şi zilele trecute în Crai.
Turele acestea au avut menirea ca pe lângă febra musculară mai mult sau mai puţin cruntă să ne pună în temă cu echipamentul de care avem nevoie şi care se şi potriveşte competiţiei: cu beţe, fără beţe, cu rucsac sau borsetă, care tricou, care colanți etc.

Nu ştiu dacă toată lumea a tras concluziile potrivite,
eu încă le mai caut pe ale mele şi sper să le găsesc până termin de scris jurnalul de faţă.

Cert e că peste 6 zile vom fi în Crai, aliniaţi la start şi ce-o fi în sufletul nostru numai noi om şti…

Seara I la Plaiul Foii cu ora 1 şi lună

Era 1 noaptea când am pus cortul. Nu singuri însă căci pe lângă trupa noastră era o agitaţie de ai fi zis că tocmai a oprit trenul cu navetişti. Frumos însă sentimentul cum la lumina lunii tineri evadaţi din oraşe montau corturi la poale de munte…

Piatra Craiului noaptea de la Plaiul Foii

Craiul cu stele (de la Plaiul Foii)

Piatra Craiului cu luna plina de la Plaiul Foii

Craiul cu luna plină

corturi la Plaiul Foii

tabără de corturi vineri noaptea pe la 1

§ Un singur traseu, dar mii de gânduri într-o relatare cu —uţe

Gura Râului – Măgura – “La Table” – Şaua Funduri

n-am pornit chiar din Zărneşti şi astfel am scurtat puţin porţiunea alergabilă de la începutul maratonului căci

 alergatul pe plat, fals plat şi variaţiuni pe aceeaşi temă nu mă avantajează deloc pentru că n-am antrenament de alergat pe plat, care antrenament ar putea să ajute dacă ar exista… şi gata, nu-mi mai plâng de milă 😀 pentru că

— am pornit în pas alert şi… am început să şi alergăm spre aprinderea Muhăi care încă mai repeta “nu, nu alergăm”, dar

 ne-a ţinut până la Fântâna lui Botorog unde am oprit pentru a lua apă – ce bineee! cine-a scos fântâna-n drum??! şi

traseul spre Măgura începe undeva mai sus de drumul forestier ce face stânga spre localitatea cu pricina şi merge prin pădure pe poteca tematică “Poteca Piticilor”, marcată cu romb galben – nici nu ştiam de existenţa ei până acum – iar

poteca e tare frumoasă; pe mine şi pe Muha ne însoţeşte un nene fost boxer ce ne tot dă sfaturi imposibil de aplicat în ajunul tăierii, băieţii s-au dus înainte ca nişte apărători de nădejde, dar ne reîntâlnim cu toţii pe uliţa principală din sat unde

eu sunt cu ochii pe peisaj şi cu mintea pe bătăile inimii, scârţâielile genunchilor, durerile clasice de pe sub coaste, crampele musculare şi mai nou, tendonul lui Achile – o minte ocupată, asta-i sigur! timpul însă trece

alternăm mersul cu alergatul, ne mai oprim, mă supun la tot felul de probe şi sunt destul de sigură pe rezultate: la maraton, deşi e alergabilă porţiunea, n-am cum să mă rup continuu în figuri, prin urmare rămân 

la capitolul peisaj zona suplineşte din plin, toamnă, oameni şi brânduşe şi nici nu simt când

începem să urcăm spre Şaua Joaca, ne întâlnim cu organizatorul maratonului, Lucian Clinciu, ce împreună cu Silviu Bălan şi o echipă de voluntari marcau traseul cu benzi, adunau gunoaiele, ţinta fiind amenajarea Valea Urzicii de după Şaua Funduri – o zonă tehnică a traseului, dar până acolo

ieşim prin poieni şi creasta Craiului e aliniată ca la teatru – mă uit la ea şi-mi vine să alerg pur şi simplu; alerg evident şi merge binişor atâta vreme cât nu doare nimic şi drăcuşorul care-mi şopteşte mereu să mă opresc e furat de peisaj… până  ce

la izvorul din La Table facem pauza de rigoare şi refacem provizia de apă – va trebui să ne ajungă până la Refugiul Şpirlea, şi continuăm

 combinația mers-alergat-pauze e destul de lejeră, în spiritul turei noastre: antrenament să fie, dar fără să ne rupem! pentru o vreme

trecem prin poienile de sub munte, stânele sunt deja părăsite de ciobani şi de câini, urcăm zdravăn prin pădure şi ieşim într-o altă poiană de unde doar asaltul final spre Şa ne mai rămâne, însă nu scăpăm de 

urcarea spre Şaua Funduri urmează o diagonală pe curbă de nivel, dar asta nu-i scade din înclinaţie şi cu ajutorul căldurii cam scoate untul din noi; îi dăm hotărât la deal căci pauza de ciocolată e mai mult decât motivantă. În timpul ăsta vântul îmi trece prin părul despletit şi pentru câteva clipe mă deconectez de scopul declarat al turei şi mă bucur de muntele acesta frumos… (în şa e cu belvedere şi cu stat jos, yupii!)

timp: 4 ore 10 min cu pauze cumulate de peste o oră (numai în Şaua Funduri am stat 30 minute). La punctul “La Table” unde limita eliminatorie este de 3 ore 30 min noi aveam 2 ore, deci până acolo suntem în grafic.

şi-acum fotografiile!

Piatra Craiului: Poteca Piticilor spre Magura

mai sus de Fântâna lui Botorog intrăm pe bandă roşie spre Măgura dar şi pe romb galben 🙂

satul Magura

satul Măgura e superb după cum se va vedea

Muha încântată

satul Magura

peisajul e deosebit şi e musai de văzut la lumina zilei (noi am mai mers pe aici noaptea şi n-am remarcat decât praful drumului)

 viaţa satului cu vaci şi oi

din viaţa satului cu vaci şi oi

unii s-au plictisit de alergat cu faţa 😀

aici e de venit şi stat pe îndelete la poze

Creasta Craiului vazuta din Magura

creasta Craiului ni se arată

brânduşe mari şi roz împânzesc colinele

brânduşe mari şi roz împânzesc colinele

sate de munte

satele de munte au un farmec a parte... şi când mă gândesc că mie-mi plac mult cele de deal, dacă ar fi să locuiesc într-un loc ca ăsta mi-ar lua ceva timp să cred ochilor...

brandusa de toamna si papadie

cine spune că e toamnă??!

am lăsat în spate Măgura şi colinele ei frumoase şi ne apropiem tot mai mult de Crai (vom trece prin o succesiune de poieniţe)

la izvorul din "La Table"

băieţii (Octavian, Cătălin, Vali) la izvorul din "La Table"

şi fetele 🙂 (Muha şi Claudia)

am uitat că simulăm maratonul şi ne arde de joacă

cu mesaje pentru prieteni 🙂

urcarea spre Saua Funduri

gata, s-a terminat distracţia, urcăm spre Şaua Funduri care e undeva sus în stânga

ne uităm în spate şi recunoaştem poienile pe unde am trecut... dar ne amintim inevitabil că de-abia am început traseul

Iezer vazut din Saua Funduri, Piatra Craiului

popas mare în Şaua Funduri de unde privim vecinul Iezer prin care am dat o tură săptămâna trecută

Mergi la *** hartă *** Gura Râului – Şaua Funduri ***
*** Şaua Funduri – Plaiul Foii *** Plaiul Foii – Diana – Gura Râului ***

Şaua Funduri – Valea Urzicii – Marele Grohotiş – Refugiul Şpirlea – Plaiul Foii

din şa mai urcăm un pic şi abia ne obişnuim cu stânca când

trebuie să coborâm şi să continuăm ocolul Craiului: traseul pe Valea Urzicii începe fără menajamente în jos… hmm

hmmm… pun aparatul în teacă, leg pletele că-mi intră în ochi de nu mai văd nimic şi cu grijă să nu dau pietre la vale în capul celorlalţi descaţăr foarte încet; inevitabil mă gândesc la cum va fi pe aici la concurs când vor trece peste 500 de oameni… dar n-am timp de gândit că trebuie să găsesc pietre de care să mă prind cu încredere până

trecem şi de zona destul de tehnică unde mi-aş putea dori o cască şi unde nu mai e de alergat ci de căscat ochii mari şi rămânem cu marea întrebare pe unde vor amenaja traseul pentru maraton – vom vedea cu siguranţă sâmbătă motiv pentru care

începem s-o lălăim pe sus-jos-urile cu grohotiş, dar unde măreţia stâncilor din dreapta-deasupra îţi atrage inevitabil privirea fără să uit că

genunchii mă jenează de parcă sunt puşi sub presiune, tendonului lui Achile îi displace la culme jocul de glezne prin grohotiş, în rest nimic nu doare, poate doar setea mă şicanează deşi mai am încă ce bea (de fapt, furtunul camelback-ului era înfundat cumva căci mai degrabă ameţeam trăgând apă decât săturându-mi setea…) şi în ritmul ăsta

uit cu totul că sunt la “repetiţia” MPC-ului şi nu cred că doar eu, admirăm Cerdacul Stanciului, nişte capre negre foarte curioase, Marele Grohotiş, pereţii incredibil de înalţi de pe care însă copaci în culorile toamnei de atrag atenţia, apoi poteca ne e garnisită cu flori de genţiene şi delicaţi maci galbeni şi cred că şi vorba ne-a mai furat în felul său omenesc căci

brusc băieţii realizează că suntem cu timpul pe minus, adică pe când trebuia să fim deja în Plaiul Foii noi încă ne hlizeam la pereţi şi la capre… vai, vai!

şi-o rupem la vale fiecare după puteri şi bag de seamă că abia mă concentrez să trec peste rădăcini şi să ocolesc pietrele şi

pierdem băieţii din ochi căci se descurcă mult mai bine (panică! panică!), rămân doar cu Muha şi până la refugiu nu se mai întâmplă nimic semnificativ; mintea mi-e bombardată de realitatea că la concurs va trebui să fiu deja în Plaiul Foii şi că va trebui să găsesc o strategie şi încă una pe calapodul minţii mele pentru care nu găsesc aşa simplu motivaţii… asta pe când

trecem pe la refugiu în semi-alergare, era ceva popor acolo, dar nimeni cunoscut şi reintrăm în pădure unde

Muha îmi zice “hai, dă drumul la pas” şi îi răspund “păi i-am dat deja!” şi îh, îmi vine să râd de ciudă şi să mă tângui a “ce naiba mă fac eu!”, dar îmi propun prima strategie concretă: cât timp nu te doare nimic, aleargă! (uşor de zis…)

şi alerg, Muha rămâne în urmă cu ceva probleme tehnice, băieţii sunt mult în faţă şi astfel, sunt doar eu. Eu cu mintea mea pe care o pun la treabă, îi dau picioarele să le alerge şi să găsească acel declic care să ne salveze pe-amândouă… (dar până când??!)

şi alerg, pun frână pentru nişte nevoi fiziologice stârnite poate şi de vuietul apei de lângă potecă, reiau alergatul şi îl continui şi la drumul forestier de după barieră – ete-mă ce bine alerg! îmi spun şi nu mă deochi chiar dacă soarele mă arde şi m-aş opri… dar unde să te opreşti că nu-i umbră. Depăşesc trei băieţi, cunoştinţe de pe la alte maratoane, şi ei în recunoaştere înainte de MPC şi încerc să mă ţin de alergat deşi nu-mi amintesc cât mai e până la Plaiul Foii. Puţin mai e căci îl ajung pe Octavian din urmă şi amândoi trecem bucuroşi linia de sosire = gardul ce înconjoară zona de camping 🙂 (şi sărbătoresc un sincer: am scăpat pe ziua de azi!)

timp: 2 ore 50 min şi poze

din şa se mai urcă puţin către punctul de răspântie al traseelor Valea Urzicii şi firul crestei

culori şi abrupturi

pe gânduri...

începem coborârea pe Valea Urzicii

zona e abruptă şi trebuie să avem grijă să nu ne dăm unii altora cu pietre în cap

în unele zone se descaţără - am înţeles că la maraton traseul este deviat şi asigurat cu corzi de către Salvamont

grohotiş cât încape

Cerdacul Stanciului

spectaculosul Cerdacul Stanciului

genţiene

Marele Grohotiş

panou informatic la Marele Grohotiş

Marele Grohotiş

Marele Grohotiş

maci galbeni

maci galbeni

capre negre

capre negre

capre negre

găsiţi încornoratele 😀

chipul lui Octavian spune: la naiba, trebuia să fim deja în Plaiul Foii!

am coborât în alergare şi de aceea pozele lipsesc 😀

Seara II la Plaiul Foii cu bere şi apus de soare

Eu fiind dintre cei care au ajuns foarte repede la culcare nu pot spune decât că unii au continuat cursa (de hidratare) şi după apusul soarelui. Am cedat după o luptă grea cu o ciorbă de fasole, un păstrăv la grătar şi o bere cu lămâie…

am aprins "felinarul"

Craiul îşi trage plapuma de nori peste

culori de toamnă la înălţime

Pe la un 8 m-am retras în cort că muream de somn şi de lene de-a sta în picioare sau pe scaun şi pe la 10 m-a găsit Muha cu frontala aprinsă pe cap, dormind. I-a folosit lumina până şi-a aranjat toate cele, dar apoi i s-a părut cam stranie lampa de veghe (îmi şi imaginez scena) şi mi-a luat-o de pe cap. Nu-mi amintesc nimic despre asta, cică m-aş fi trezit… Bag seamă că dacă închizi ochii şi adormi instantaneu nu mai sesizezi propria lumină de pe cap…

Mergi la *** hartă *** Gura Râului – Şaua Funduri ***
*** Şaua Funduri – Plaiul Foii *** Plaiul Foii – Diana – Gura Râului ***

Plaiul Foii – Refugiul Diana – Gura Râului

trezirea a fost ca după jumătate de maraton, adică la pe la un 8-9 şi-am tras binişor de timp până ce

am pornit spre Diana, magica Diana, o necunoscută pentru câţiva dintre noi care nu mai fusesem şi dezmorţirea am făcut-o la pas pe forestier fără să alergăm spre bucuria Muhăi, ne-am oprit mai apoi la izvor să luăm apă şi la intrarea pe traseul marcat am simţit un fior de acum i-acum! 

urcuşul trece printr-un şir de poieniţe foarte frumoase, soarele ne veghează de deasupra crestei, iar oboseala de ieri se resimte inevitabil; mai fac teste de alergare uşoară la deal, de mers pe vârfuri, de respiraţie, însă ştiu că un test victorios de un minut nu reprezintă nimic, poate doar amăgire… şi mă fură gândurile şi planurile când între timp

intrăm în pădure şi abia acum fac cunoştinţă cu celebra urcare la Refugiul Diana ce prinde firul unei văi şi-l ţine până sus fără ocoliş de stânga-dreapta, fără serpentine care să îmblânzească diferenţa de nivel de 600m, fără prea multe vorbe care să te facă să uiţi…

că urci şi urci şi urci şi e imposibil să nu-ţi imaginezi cum va fi urcarea asta la maraton după cele 4 sau 5 sau 6 ore de tras… şi totul nu durează decât o oră, o oră intensă cu o satisfacţie mare

Refugiul Diana! De aici încolo a mai rămas doar coborârea, una lungă şi continuă, pentru cei care-s buni la alergat acum e momentul să arate ce pot; ceilalţi, pot doar lungi agonia prin alergări scurte, marşuri şi pauze de gâfâieli cu mâna în şold, însă până acolo

ai de coborât destul de tehnic partea de pădure unde poteca are trepte din rădăcini care te fac să-ţi zgudui tot ce n-ai reuşit zgudui până aici şi pe unde alergarea ţine de curaj sau nebunie… Bafta unora dintre noi e că nu e prea lungă, imediat se ajunge la Schitul Chiliilor care marchează altă nebunie

alergarea cu Zărneştiul la orizont are un sadism feroce în ea… dar acum a fost bine, la maraton n-are cum să mai fie doar dacă iau vreun sedativ cu toate că aş regreta

frumosul peisaj pentru care osteneala îşi merită fiecare pas alergat sau mers sau târât, cu brânduşele ce ne însoţesc în lungul potecii, toamna cu farmecul ei de pe câmpurile terasate şi tunse periuţă de oi, oraşul care e aproape şi departe totodată, toate acestea te acaparează într-un iureş plăcut atâta vreme cât nu priveşti ceasul pentru că

timpul nu iartă, concursurile nici atât şi noi mergem la MPC chiar dacă în aceste două zile ne-am făcut MPC-ul nostru… Nu mă văd terminând în timp, am o senzaţie de nemulţumire şi de mâhnire că iar m-am trezit târziu, dar nicidecum nu mă gândesc că aş putea să nu mă prezint la start. Trebuie

să-mi pun ordine în gânduri, să mă detaşez de falsele motivaţii, să descopăr acel motoraş care nu se opreşte când ţi-e lumea mai dragă şi ştiu

că după MPC voi continua să alerg la concursurile montane sau n-o voi mai face deloc.

timpul 2-3 ore şi pozele imediat sub 🙂

traseul spre Refugiul Diana porneste un pic mai jos de Plaiul Foii cum se merge înspre Zărneşti

cam aşa arată toată urcarea...

Refugiul Diana sau al... suspinelor încrâncenate de la MPC 😀

coborâm... prima parte e mai tehnică, apoi doar alergare

floare de luceafăr

trecem pe lângă Schitul Colţul Chiliilor

să tot alergi pe aici însă e uşor de zis şi greu de făcut după alte 6 ore de traseu în ritm de raid trail (că trail running face cine poate)

brânduşe de toamnă

"terase" la Hora cu Brazi - un pâlc rotund de brazi cu o poieniţă în mijloc

în poieniţa din mijlocul Horei cu Brazi dăm şi de pini prinşi în horă 🙂

Mergi la *** hartă *** Gura Râului – Şaua Funduri ***
*** Şaua Funduri – Plaiul Foii *** Plaiul Foii – Diana – Gura Râului ***

p.s. la categoria mea de vârstă 30-40 ani sunt 53 de fete/doamne înscrise deci planul meu anterior cu în primele 12-15 pică, mă mulţumesc şi cu prima jumătate 🙂 În total sunt 105 fete deci nu mă plâng de concurenţă, vai de mine!

p.s.2 şi ca nu cumva să uit datele problemei

lungime / lenght: 41 km
diferenta de nivel pozitiva / total ascent: + 2150m
diferenta de nivel negativa / total descent: – 2150m
2 timpi limita / 2 time limits: PC 4 La Table – 3h30min şi PC 9 Plaiul Foii – 6h30min

p.s.3 sper să zâmbim si peste câteva zile la adevăratul MPC (poza de grup)

o vreme şi o cursă frumoasă dragilor, că memorabilă sigur va fi!

11 Comentarii

  • @Mike: pai trebe sa facem anume o astfel de poza – eu asa mi-am propus, s-o postam pe pinguinii.ro 🙂

    @Tudor: multumesc de vizita de care ma simt foarte onorata, si deasemenea pentru cuvintele lasate; m-a apucat rusinea cand am vazut ce alergare / trail-running faci tu…

  • Fain articolul. Faine pozele!

    O singura precizare: Prin MAAARATON nu putem intelege fiecare ce vrem, ci o cursa de 42,195. Exceptii fac maratoanele montane (care din motive lesne de inteles) pot avea distante in jur de 42KM (40 pana la 45).

  • Da, probabil merg la MIB, azi am stat cu febră în casă, așa că nu mai știu nici eu. Dar …. take me with you next time 🙂 SUCCES mâine în cursă, speram să ajung ca spectator, dar la ora asta nu mai știu nimic.

  • foarte, foarte frumos jurnalul! L-am sorbit cu mintea cu ochii, dintr-o suflare, ca un calic!

    daca e sa vorbim de clasament, te vad in primele 10 locuri, am io asa…o presimtire 😉
    tu esti optimista si ai resurse bune de pus la bataie, deci…..bafta! esti la MPC ptr ca poti si-ti doresti sa alergi indiferent de rezultat!

    distractie frumoasa!

  • foarte util jurnalul! La anu poate-l folosesc si eu pentru chestii practice! 😀 Cred ca din toate, MPC-ul ma atrage cel mai mult (desi n-am analizat foarte mult acest aspect). Mult succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *