Iezer prin Jepi-Văcarea cu vedere spre Crai şi Bucegi

motto: când laşi natura să-ţi intre în suflet descoperi că nu-l ai destul de mare…

Unde, când, cine şi cum

locul: Munţii Iezer

data: duminică, 23 septembrie 2012

drumeţi pinguini: Cristi, Vali, Octavian şi Claudia, subsemnata

traseu: Valea Bătrâna – Gura Căţunului – punct albastru PA – Jepi – Refugiul Iezer / Lacul Iezer – Crucea Ateneului – bandă roşie BR – Culmea Văcarea – Cabana Voina – Valea Bătrâna

timpi: 4h 45 min (rucsac uşor, încălţări de trail running)
– Gura Căţunului – Refugiul Iezer: 3 ore (timpul nostru 2 ore)
– Refugiul Iezer – Crucea Ateneului: 30 min (timpul nostru 30 min)
– Crucea Ateneului – Cabana Voina: 3 ore (timpul nostru 2 ore + 15 min revenirea la cort)

albumul foto cu mult mai multe poze: Iezer: Jepi – Refugiul Iezer – Văcarea – Cabana Voina

harta :

harta Iezer - fragment (Jepi, Refugiul Iezer, Vacarea, Cab. Voina)

traseul nostru: urcare pe PA şi coborâre pe BR - de pe culmea Văcarea am putut admira forma de potcoavă a Iezerului, dar şi Piatra Craiului sau Munţii Bucegi înzăpeziţi

Mai întâi un foculeţ

Sâmbătă am ajuns pe la orele unu la Cabana Voina, am înaintat pe drumul forestier spre vechiul refugiu Bătrâna, am găsit un loc însorit pe stânga drumului şi ne-am pus tabăra. Ziua a trecut cu stat la iarbă verde sub umbră de brad (că de prea mult soare n-am avut parte), lângă foc şi lângă apă şi abia pe seară am sacrificat vreo 30 de minute pentru o alergare de control din care a reieşit vorba lui Octavian că “antrenament avem, condiţia fizică ne mai lipseşte” :)

După seara culturală cu varză călită, tort venit tocmai de la Călăraşi pentru Vintilă şi ceva fripturi am tras pe dreapta unul câte unul pe măsură ce tot mai multe stele împânzeau cerul. Pentru câţiva dintre noi programul artistic urma să continue şi a doua zi când plecam, în sfârşit, în tură (că eu munte fără tură nu prea pot concepe…). Am băgat de seamă că nopţile la munte au prins a se răcori şi cu toate astea nu mă pot sătura de somnul la cort pe mal de râu, chiar şi unul zgomotos ca al nostru.

M-am trezit pe la şapte şi afară era deja agitaţie mare. Andrei, ceva mai matinal ca mine, se întoarce în cort şi-mi dă de înţeles că e frig tare motiv pentru care mă echipez la colanţi subţiri şi bluziţă şi înhăţând rucsacul pregătit de cu seară, mă strecor afară ca un şcolar. Avea să fie prima mea întâlnire cu Iezerul şi să dea naiba dacă am auzit “de bine” despre el, mai toate jurnalele de pe net stând sub semnul urgiilor: viscol, ninsoare, ceaţă, ploaie, vânt. Cât ne-am mai învârtit pe lângă foculeţ (a prins tare bine că-mi îngheţaseră picioarele şi mâinile…) soarele a început să aurească vârfurile încă verzi ale pădurii.

Tura noastră îşi propunea să fie prima din seria celor maxim două care ar trebui să ne pregătească taman în ajunul MPC-ului pentru înfruntarea celor 41 de kilometri ai unui maraton de referinţă între cele montane de pe la noi.

Cum o fi Iezerul?

Şi-am început traseul cu una bucată de forestier pe care n-am alergat ca în seara precedentă ci am mărşăluit ca de încălzire.

cei patru care n-au speriat Iezerul

La intersecţia marcajelor am făcut stânga pe PA pe o punte şi-am intrat în pădure pe traseul numit Jepi, dar care nu avea să-mi amintească decât cu numele de trasele omonime din Bucegi. În prima parte am traversat de vreo câteva ori pârâul ce judecând după buştenii şi pietrele răscolite cam face prăpăd în zilele lui bune, ca mai apoi poteca să se contureze frumos prin pădure.

muncă în echipă

Urcăm bine, nu cu un ritm de concurs ci cu unul care să-mi permită să vorbesc… cel puţin mie. Între noi fie vorba am impresia uneori că mi-e mai uşor să respir în timpul efortului dacă şi vorbesc deşi teoretic îmi pare imposibil. Practic însă, la ce entuziasm am când plec în traseu, turui într-una indiferent dacă în acelaşi timp plămânii îşi dau palme unul altuia.

soarele se joacă în apele învolburate de munte

toamna e deja aici, deşi n-a cuprins încă pădurea o simţi peste tot în jur

Octavian şi Cristi într-o porţiune foarte frumoasă a traseului

Cristi, Vali, Octavian şi...

... eu (deşi sunt un om care zâmbeşte şi râde foarte uşor, bucuria pe care mi-o dă muntele mă face să-mi simt zâmbetul în tot corpul, nu doar pe chip...)

greu de fotografiat - natura în combinaţie perfectă de lumini şi umbre

începem să ieşim din pădure - pe sub câteva crengi de pin zărim Bucegii şi... Coştila

Urcăm într-una, prin pădure, cu soarele răzbătând tot mai mult printre crengi, pământul acoperit de un muşchi verde mă face să uit că e deja toamnă, prin dreapta potecii susură apele de munte şi razele de soare se joacă în ele, iar când printr-o deschizătură zăresc creasta sunt toată numai un zâmbet: e frumoasă şi e limpede şi clară cum numai o zi de toamnă poate fi, când simţi că s-a inventat vorba aia cu “mai e şi după sufletul omului”.

urmează o scurtă porţiune cu jnepeni uriaşi prin care însă poteca e lată, însă tot nu destul de lată pentru o întâlnire cu ursul (ursul la el acasă fiind, că tot se vorbeşte atât de mult zilele acestea despre urşi şi oameni...)

wow! abia aştept să ajung acolo sus!

"Toamna îmi îneacă sufletul în fum... Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare."

 Încă un munte frumos, încă o “prima dată”

Era atât de frumos încă simţeam cum peisajul se transformă în geluri energizante şi chiar dacă respiraţia îmi cerea un ritm mai lejer, n-o mai puteam asculta… Aşa mi se întâmplă şi la concursuri, că tot se apropie MPC-ul şi inevitabil îl iau în calcul în tot ce fac, aşa mi s-a întâmplat şi la RTR unde la urcarea pe frumoasa Culme Piule-Pleşa am prins aripi…

La câte plângeri am auzit despre Iezer, mă simţeam mai mult decât norocoasă să am parte de o aşa zi senină mai ales că prima ninsoare persista încă sus pe firul crestei. Până la Refugiul Iezer urcuşul e susţinut, dar cine să-l mai observe căci mai important era să descopăr muntele, căldarea, să ghicesc cam unde ar fi Lacul Iezer, să nu ratez merişoarele bine coapte şi să mă minunez inepuizabil “Doamne, ce frumos e!” (habar n-aveam pe atunci că minunea era abia la început)

e ziua mea norocoasă - în Bucegi zăpada pare ceva mai serioasă

urcăm spre pragul căldării - ca şi în Făgăraş orizontul e de cele mai multe ori pragul unei căldări superioare

Refugiul Iezer

la Refugiul Iezer erau vreo 4-5 drumeţi - mi-a plăcut refugiul din ce am apucat să-l văd şi pe dinăuntru, am pus vreo trei poze în albumul foto pentru cine e curios de starea lui

La Refugiul Iezer am făcut o mică pauză de alimentare cu ciocolată şi biscuiţi, am luat şi apă chiar dacă se unduiau prin ea plete lungi de mătase.

"peria" apei noastre de băut, foarte bună de altfel şi pe care aş o prefer oricând celei bucureştene de la robinet...

băieţii mpc-işti pregătiţi de urcuş :)

Urcuşul spre Crucea Ateneului e mai înspăimântător vederii decât piciorului, dar poate că şi vremea frumoasă face ca totul să pară mai uşor. Nu zic, voiam să ajung sus şi să dau măcar de un petec de zăpadă încă netopită.

Lacul Iezer

noi cu Lacul Iezer, cu Păpuşa înzăpezită, cu Craiul şi Bucegii

muntii Iezer: Vârful Păpuşa

Vârful Păpuşa - înzăpezitul cel mai din dreapta

După şedinţa foto de la cruce pornim pe culmea lină ce se continuă dinspre Vârful Iezer cu Văcarea pe care vom merge şi noi. Descopăr că-s drumuri pe-aici pe sus şi cred că ar fi tare frumos de mers cu bicicleta. Dar până la bicicletă şi alte posibile ture mi se pare incredibil de frumos muntele ăsta şi nu-mi vine a crede că de-abia acum ajung aici…

Crucea Ateneului şi da, exact asta simţi aici sus...

dintre comorile Iezerului: Crucea, Refugiul, Lacul

clasica poză de grup nelipsită de voia bună

Culmea e lină, urmăm marcajul tăind când şi când drumul, alternăm mersul cu alergatul, eu oricum “trebuie” să mă opresc la poze – o scuză perfectă – dar m-aş opri şi la un zăcut pe iarbă la aşa privelişti. Oricum, cât am alergat pe acolo pe sus nu m-a mai durut nimic.

De scris nu prea mai sunt cuvinte căci fotografiile vor vorbi de la sine, cert e că deşi culmea a fost tare lungă şi am avut de alergat cât să ne facem pofta şi încă pe atât, tot nu m-am săturat de ea şi mi-a părut rău că s-a terminat.

drumul vine de undeva din stânga culmii, în dreapta ar fi Vârful Iezer spre care poate voi merge altădată...

în uşoară alergare printre petece de zăpadă şi sub un soare blând de toamnă

spre sud

la mulţi ani... 23! :D

dăm de ciobani şi turma lor de câini care numeric putea concura serios cu cea de oi - la orizont, măreţ Piatra Craiului

 Vârful Păpuşa şi Spintecătura Păpuşii

ăsta e doar unul din cei peste zece zeloşi - în fundal Vârful Păpuşa şi Spintecătura Păpuşii

deci da! pe-aici alergăm noi! la picioare mă uit când îmi aduc aminte :)

aproape că-mi pare incredibil...

cât vezi cu ochii lumea abia aşteaptă să fie văzută

Lacul şi Barajul Râuşor

Lacul şi Barajul Râuşor - de-acolo de jos voi revedea la plecare crestele...

stâna din Văcarea

stâna din Văcarea

coborâm tot mai mult şi deşi am stat puţine ore aici sus, am încercat să inspir toată frumuseţea

De la stână traseul intră pe un drum forestier ce devine incredibil de abrupt imediat ce intră în pădure. Aici s-a cam terminat şi cu alergatul nostru căci era greu să te ţii pe picioare, dar să mai şi alergi. Avantajul e că se ajunge foarte repede jos însă mi-e clar că n-aş urca spre creastă pe traseul ăsta. Cel prin Jepi a fost mult mai frumos ca peisaj, dar şi mai accesibil.

trecem printr-o zonă defrişată, posibil controlat pentru că mulţi dintre copacii rămaşi în picioare par bolnavi...

flori roz de munte toamna: zburatoare

deşi e toamnă şi vremea florilor s-a cam dus, mai găsesc totuşi o Zburătoare

Traseul iese la drumul astfaltat puţin mai jos de Cabana Voina. Aici ne-am fi oprit la o hidratare, dar cum niciunul din noi n-avea bani, ne-am mulţumit şi cu apa luată de sus de la Iezer. După încă 15 minute eram la corturi cu impresii care mai de care – mă simţeam incredibil ca până la prânz să fi urcat deja până sus de tot şi să mă şi întorc, asta fiind unul din avantajele alergării montane, uneori putând ca într-un timp foarte scurt să te poţi bucura de munte.

Cabana Voina - vom urca spre vechiul refugiu Bătrâna ca să ne întoarcem la tabără

indicatoare turistice din Iezer la Cabana Voina

indicatoare turistice la Voina

Mi-a plăcut Iezerul, priveliştea merită pe deplin urcuşul, iar întâlnirea cu urmele primei zăpezi a fost ca un bonus ce fără să abunde a separat artistic munţii de cer. Să alerg cu Bucegiul şi Craiul la orizont a fost de-a dreptul o premieră şi mai mult de atât, am simţit că alergarea montană dacă s-a născut undeva, atunci trebuie să fi fost într-un loc ca acesta…

trebuia s-o simt...

În completare

Track-ul gps realizat de Cristi din care reies, cu tristeţe, cei doar 17 km ai turei pe care noi îi socotisem ca fiind vreo 20, adică jumătate de MPC… Chiar dacă traseul e înregistrat ca făcut cu bicicleta şi chiar dacă pe culmea Iezerului ar merge perfect o tură de bicicletă, a fost făcut pe două picioare şi nu pe două roţi.

Barajul Râuşor - privire spre Iezer

de pe Barajul Râuşor o ultimă privire fotografică spre Iezer - o tură nesperat de frumoasă într-o duminică aşişderea

12 Comentarii

  • Eheeee, uite cine a ajuns in muntele meu de suflet.

    Frumos si traseul prin Jepi dar eu prefer din traseul vostru calea inversa, si anume forestierul ce urca pieptis din Voina pe Vacarea, Culmea Vacarei – Taratoasa – Crucea Ateneului and so on. Iti ofera de la iesirea in golul alpin privelisti ce mai rar i se permit retinei sa-ntalneasca. Vremea trebuie sa tina cu tine si poti zice ca ai tras lozul cel mare.

    Iezerul e cel mai frumos munte din Romania prin ceea ce iti permite sa vezi atunci cand e vreme frumoasa.”That’s just my two cents” :)

  • Pe o asa vreme mai ca-ti vine sa zburzi pe toate crestele, privelistea e fara cuvinte! Cred ca ti-a fost greu sa cobori atat de repede….si parca te simt ca dupa concurs te reintorci in Iezer :)

    Sa fie cu spor!

    Tare faina vorba “antrenament avem, condiţia fizică ne mai lipseşte” :))))

  • Mi s-a facut dor de Iezer; sper la iarna sa il vad in straie regesti :); a fost suficient sa il vad o singura data sa imi dau seama ca vreau sa revin. E un munte foarte sarmant si primitor, cu toti ciobanestii vigilenti (nu am mai intalnit caini mai afurisiti ca in Iezer). 4 ore 45?!!! 😀 fff tare, felicitari!

    In vacanta vazusem o gramada de Zburatoare, in special prin Retezat si nu stiam ce flori sunt acelea ciudate care isi transforma frumosul cyclam intr-un fel de lanitza… zburatoare :).

    Abia astept sa citesc si RT al urmatorului “antrenament” :).

  • Din partea voastra se vede 23, din partea mea se vede 32, deci morala ar fi ca am facut 32 dar arat de 23 :d.

    Desi alte “antrenamente” sunt preferatele mele, trebui sa recunosc ca acest raid mi-a placut la nebunie, daca nu mor la MPC cu sigurnata o sa mai fac astfel de ture, caci am prins gustul alergatului.

    Cat despre vremea buna ……,ce sa zic, cred ca iar a fost “ala” cu noi.

  • @Andreea: clar am avut bafta, oricum tu erai una dintre promotorii principali ai Iezerului! A fost placut tare sa alergam pe lunga Vacarea, dar la urcare… m-as gandi de doua ori inainte.

    @Renutzu: multumim, ca “antrenament” sigur o sa conteze, ideea e sa nu ne ducem ca mieii la taiat ci ca oitele la scarmanat 😀

    @Vintila: eu cred ca sunt mai multi de “ala” ca altfel nu se explica – vedem noi in wk-ul asta cine ar putea fi, iar cum tu lipsesti, orice ar fi dam vina pe tine 😛

    @Gabi: intr-adevar, rai cainii si cam nepasatori ciobanii… Norocul meu au fost baietii care s-au tinut la ei caci eu eram ocupata cu pozele 😀

    @Rose: nu la o tura de trekking, ci la una de raid-trail ca sa nu zic chiar trail-running! Asta e, l-am corupt si pe dumnealui si cred ca i-a si placut :)

  • ptiiiiiii, Octavian la o tura de trekking???!!!! :):):):) A mers in espadrile tot drumul???!!! :) Glumesc, sunt nitel rautacioasa (asta si din invidie, ca eu in Iezer n-am ajuns si pare minunat)! Super tura, faine peisaje.

  • Imi pare incredibil ca si privelistile din Iezer,ca si timpul “scos”, ca nu ai ajuns pana acum la El. eu am facut tura asta in 8 ore si ceva, de fapt timp de “placuta” :)). Oricum am impresia ca te vei intoarce cu drag la acest minunat masiv si ca ti-a ramas in suflet la fel ca si pe retina (obiectiv).

  • @Andy: imi tot doresc sa ma reintorc insa am senzatia ca unii munti “fug” de mine precum Iezerul, Buila si Lotrului (unde inca n-am fost), nu mai zic de Parang sau Retezat. Ce sa-i faci, ma consolez ca toate vor sa se intample la timpul lor…

  • Buila is a “must see”, probabil ca salbaticiunea si “fragilitatea” sa te vor incanta mai mult ca alte masive care au mai mult de oferit din punct de vedere peisagistic

  • @George: sus pe culme era drum de mașină, deci se poate sigur plus ca-mi amintesc ca am citit undeva de o tura de bicla. Acum nu știu exact pe unde dar mai caută pe net.

  • Multam de raspuns,traseul l-am gasit pe bikemap(implicit blogul tau)deci se presupune ca e traseu de bicla,dar vroiam sa stiu daca pe unde a-ti fost voi se pot folosi cele 2 roti.
    Sunt din Zarnesti dar spre rusinea mea n-am ajuns pe Iezer si vroiam sa stiu daca se poate face pe bicla(nu neaparat pe creasta unde am vazut ca exista drum cit mai ales urcarea si coborirea prin padure).
    O zi senina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *