Fântânița Crucea Dreptății

Sunt de doi ani în Brașov – ieeei! și nu ajunsesem încă la Fântânița Crucea Dreptății; asta și pentru că deocamdată am ratat toate concursurile montane din oraș, cel puțin unul trecând pe acolo. Mike a venit cu propunerea pentru mini aventura de vineri seara, iar faptul că retragerea avea să fie pe Valea Cetății în cartierul Răcădău – noua noastră casă, a fost un plus.

vineri, 7 iulie 2017, Masivul Postăvaru
Traseu: Livada Poștei – Strada Curcanilor – cruce albastră – Poiana lui Stechil – bandă albastră – triunghi albastru – Valea Cetății
Date traseu: 10km, 3h cu pauze, 460m+ (desenat cu albastru)

Unele intersecții de trasee mi se par destul de încurcate dacă nu cunoști zona sau ciudate ca orientare, cu toate că sunt indicatoare turistice, astfel că recomand harta Munților Postăvaru (din care am decupat fragmentul de mai sus) sau aplicația de mobil a celor de la munții-noștri.ro.

Nu încadrez plimbarea de doar 10km la scurte drumeții în jurul Brașovului căci nu o văd ca pe una turistică, ci mai degrabă ca pe o tropăială în dosul casei sau, mai bine zis, al Tâmpei.

Lipsesc vârfurile din “palmares”, cu excepția Troiței Junilor Curcani lipsesc și punctele de belvedere, poteca trecând doar prin pădure, când lină și provocator de alergabilă, când îngustă, umedă și pe marginea vreunei râpe. O potecă răcoroasă și numai bună pentru prieteni ce au multe de povestit sau pentru alergători pe care nu îi așteaptă un bebe nerăbdător acasă 😀

Ca de obicei, întâlnirea a fost în Livada Poștei, iar intrarea pe traseu a debutat cu o mică explorare prin dosul caselor din Prund; norocul nostru că sunt tot felul de ulițe – scări și potecuțe ale localnicilor menite să te ducă în pădure și să hașureze muntele după cum a avut fiecare treabă: la urcare știi că vor duce la o intersecție cu un drum sau traseu marcat, dar la coborâre ai toate șansele să sfârșești în vreo fundătură sau la poarta cuiva.

Fântânița Crucea Dreptății

Despre fântână nu am mai multe de adăugat decât o face imaginea de mai sus (nu știu de ce mă așteptam să fie altfel locul, inclusiv o cruce, dar „crucea dreptății” înțeleg că există mai jos, în oraș – am să trec eu altădată), poate doar faptul că apa e bună de băut și că a urmat o urcare destul de susținută până în Poiana lui Stechil 🙂

Poiana lui Stechil (1030m) nu e chiar o poiană, ci o poieniță cu ceva urzici, zmeuriș și ștevie, însă, cel mai important, e intersecție de trasee turistice cu indicatoare și băncuțe, un loc chiar fain de popas chit că nu oferă altă priveliște înafara pădurii de jur-împrejur.

Am continuat pe bandă albastră căci mă rodea curiozitatea să văd cum arată și traseul de coborâre în Răcădău, altul decât cel prin Șaua Tâmpei pe care am mai mers de câteva ori. După o curbă de nivel ce mi-a zăpăcit simțul nordului, a urmat o nouă intersecție de trasee, un loc unde eram convinsă că orașul și Postăvaru sunt indicate invers pe săgeți. Am urmat săgețile și, desigur, pe Mike, dar tot mă roade momentul ăsta de dezorientare…

Iar pădure și sus-jos traversând văiugi umede și am ieșit la lumina forestierului de pe V. Cetății și de-acolo am întins pasul spre casă o dată cu înserarea. Cum-necum, a ieșit o nouă plimbare faină între fete și un bun antrenament pentru neașteptata drumeție serioasă ce avea să încheie weekend-ul 😉

selfie-ul de grup din Poiana Stechil cu Mike și Miruna

4 Comentarii

  • traseu de dezmorteala la inceput de primavara. de obicei il fac in sens invers si se sfarseste la un mic si o bere…
    plimbari insorite va doresc!

    • Clar e mai fain primăvara – mai luminos că nu-i înverzită pădurea și nici urzicile nu prind încă putere 🙂 Cred că și toamna după o primă brumă e frumos, să se înmoaie vegetația și să se scuture pădurea…
      Mulțumim la fel!

  • Frumos. Nascuta si crescuta la Brasov, si n-am facut traseele acestea minunate. Sa-mi fie rusine 😀
    Singurul a fost la Bunloc, si a fost minunat.

    • Am făcut un revelion la Bunloc, tare faină priveliștea luminițelor în noaptea dintre ani, dar și a doua zi cu zăpada din belșug din jur 🙂
      Traseul acesta e mai mult prin pădure, dar am găsit destule variante chiar pe Tâmpa care oferă priveliști faine. Și oricum, la câte potecuțe sunt prin Postăvaru, cred că toată viața o să am ceva de descoperit 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *