Uneori am organizat câteva ture pentru prieteni & colegi începători, alteori am tot primit întrebări de la cei care doresc să meargă pe munte și nu știu de ce echipament au nevoie. Articolul de mai jos e o compilație subiectivă a două-trei versiuni de liste scrise de-a lungul timpului, ca să nu mai fie nevoie să fac același lucru de fiecare dată (e mai simplu să dau un link la nevoie).
Lista și îndrumările de mai jos se adresează începătorilor sau celor care merg rar pe munte și au nevoie să-și amintească una-alta.
roșu – obligatoriu | albastru – recomandat | verde – opțional
Drumeție de vară |
Drumeție de iarnă(toamnă târzie – iarnă – primăvară timpurie) |
• rucsac de munte ≤ 25 litri (bretele reglabile, centură de mijloc, buzunare exterioare) | |
• bocanci de vară sau • încălțăminte de trail[1] sau • bocanci de trei sezoane |
• bocanci de trei sezoane, impermeabili |
•bețe de trekking (spre deosebire de cele de schi sunt telescopice, adică reglabile în funcție de urcare/coborâre) | |
• parazăpezi (indicate pentru drumețiile prin fânețe sau în zonele cu vipere, căpușe; există și variante scurte) | • parazăpezi (bune pentru a ține departe zăpada, nămolul, umezeala; cele mai ieftine se găsesc la Decathlon) |
• frontală [2] (în special pentru perioadele când se întunecă devreme; a se verifica bateriile) | |
• pantaloni lungi subțiri / scurți / colanți | • pantaloni impermeabili, nu foarte groși (unii pantaloni de schi sunt buni), fiind indicat să purtați pe sub: • colanți (de schi/drumeție) / pantaloni de corp etc. (între colant și pantalon se creează o zonă care păstrează căldura) |
• tricou tehnic + bluză subțire / polar (cât mai multe straturi, de preferat nu din bumbac pentru că se usucă greu) | • bluză de corp + polar / windstopper (cât mai multe straturi, de preferat nu din bumbac pentru că se usucă greu) |
• geacă subțire / windstopper | • geacă impermeabilă, nu foarte groasă (preferabil cu aerisiri) |
• tricou de schimb (mai ales dacă preferi bumbacul) | • un strat suplimentar de schimb / de pus peste în perioadele de popas (bluză/ polar) |
• pelerină de ploaie, husă rucsac | • husă rucsac (dacă nu este impermeabil) |
• bandană și / sau pălărie de soare | • căciulă / bandană (sau cagula folosită și la schi, e foarte bună când bate vântul sau e ger). Mai poate fi util un guler/bandană pentru cei friguroși în zona gâtului |
• 1 pereche de mănuși subțiri | • 2 perechi de mănuși de grosimi diferite, de preferat să poată fi purtate una peste alta |
• 1 pereche de șosete de schimb – lucrurile de schimb se pun într-o pungă | |
• ochelari de soare, strugurel | |
• hartă, informații despre traseu: marcaj, durată, izvoare, impresii din cel puțin 2 surse | |
• trusă medicală și nu numai cu: plasturi, fașă elastică, câteva pastile (2-3 aspirine, 1-2 nurofen, antiinflamatoare, plic de magneziu etc.), ac de siguranță, forfecuță/briceag etc. | |
• folie de supraviețuire [3]– măcar una la 2-3 persoane | |
• telefon [4] încărcat, acte, bani, aparat foto | |
• lichide (cam cât consumi într-o cea mai însetată zi – ia în calcul și izvoarele de pe traseu despre care te-ai informat în prealabil) | • lichide + termos cu ceai cald (dacă nu se face popas la o cabană) |
• mâncare (cât mai variată, dar nu foarte multă, incluzând dulciuri, fructe confiate etc.) | |
• sac de gunoi (pentru gunoi / haine ude în caz de ploaie, acoperire rucsac), hârtie igienică, șervețele |
Important de știut înainte sau în timpul drumeției
• nu aborda IARNA trasee pe care nu ai fost niciodată VARA (cu mici excepții, diferențele sunt majore);
• respectă indicatoarele traseelor închise iarna, urmărește starea vremii, a zăpezii (pe munte IARNA poate începe în octombrie și ține până în mai, iar VARA la altitudine poate viscoli/ninge);
• evaluează-ți corect condiția fizică, starea de sănătate;
• informează-te despre traseu, indiferent de experiența celor cu care vei merge;
• pe lângă telefon încărcat (sau baterie externă) și aplicații care să te ajute la orientarea în teren (pe lângă harta fizică, ar fi ideal!), ar fi bine să știi să-ți menționezi poziția (coordonate gps) și traseul urmat în caz de nevoie;
• marcajele oficiale au culorile: ROȘU, GALBEN, ALBASTRU pe fond alb, iar forma lor este definită standardizat prin termenii BANDĂ, TRIUNGHI, PUNCT, CRUCE (exemple: „bandă albastră” iar nu linie albastră, „cruce roșie” iar nu plus roșu, „punct galben” iar nu bulină/cerculeț etc.). A nu se confunda cu marcajele forestiere sau cu cele limită de parc sau cu marcajele specifice unor anumite zone turistice („omuleții” colorați din Moieciu-Fundata de exemplu).
Drumeția începe de-acasă!
• probează hainele și echipamentul:
› ce șosete se potrivesc cu bocancii,
› încarcă echilibrat rucsacul și reglează-i toate chingile,
› combinația de straturi tricou-bluză-geacă trebuie să îți permită mișcarea în voie,
› exersează prinderea parazăpezilor, cu cataramele spre exterior;
• ideal e ca unghiile de la picioare să fie tăiate cu 1-2 zile înainte, dar merge și în seara dinaintea turei (dacă uiți, o să îți aduci sigur aminte pe coborâre);
• dacă se merge cu mașina până la intrarea în traseu, îți poți pregăti câteva lucruri de schimb, altfel trenurile au mai văzut drumeți în bocanci munciți;
• cântărește-ți rucsacul [5] și elimină lucrurile puțin probabil necesare sau cantitățile în exces;
• încarcă telefonul, ia și un power bank de rezervă dacă te știi că faci multe poze, postezi live pe social media etc.
În timpul turei pe munte
• rezolvă orice problemă din vreme, fără a o lăsa să se agraveze: te jenează bocancul, pune un plasture; soarele e foarte puternic, aplică cremă de soare, pune-ți ceva pe cap, ochelari de soare pentru a preveni o insolație etc.;
• comunică, cere, acordă ajutor colegilor de grup (pe munte ego-ul nu servește la nimic);
• deciziile se iau în comun acord cu toți membrii grupului;
• întoarce-te pe același traseu (sau pe un altul marcat, dar cunoscut) chiar și fără a ajunge la punctul țintă (vârf, cabană etc.), dacă timpul de parcurgere se dovedește a fi mult mai mare decât cel estimat sau dacă apar alte probleme;
• revino la ultimul marcaj văzut dacă continuarea traseului devine neclară;
• pauzele mici și PREA dese nu sunt cheia succesului (dacă te oprești la fiecare 5 minute vei fragmenta ritmul de mers, al tău și al celorlalți, și poți resimți mult mai devreme starea de oboseală, ideal ar fi să faci pauze de maxim 5 minute o dată la 15-20minute);
Fii civilizat: NU lăsa gunoaie, NU distruge (elemente de marcaj, panouri, plante, copaci, refugii), NU fă zgomot inutil, NU folosi scurtăturile căci vor deteriora în timp poteca, respectă regulile cabanelor, citește și ia seamă la panourile informative, nu-i deranja pe ceilalți drumeți!
Nu ai cu cine merge?
O îndrumare: carpati.org – planificator ture (sunt gratuite, organizate de alți iubitori de drumeție, ture de dificultăți diferite, iar profilul site-ului obligă la date complete despre tură și informații minimale despre ceilalți participanți).
p.s. Lista va fi actualizată de câte ori va fi nevoie. Detaliile, explicațiile sau discutarea unor aspecte controversate aș prefera să le abordăm în secțiunea de comentarii pentru a nu încărca lista.
____________
1. [încălțăminte trail – a nu se înțelege „adidași”, producătorii de bocanci au scos și modele de încălțăminte sport adecvată mersului pe munte (calapod stabil, talpă aderentă etc.)] ↵
2. [frontală – utilă și înafara muntelui – pe bicicletă, în camping, prin casă pentru luminat zone incomode] ↵
3. [folie de supraviețuire – pentru a preveni hipotermia. Se va folosi ca o pătură, reflectă căldura corpului. Uz temporar, în general de unică folosință. Importantă în caz de accidentare, până la sosirea salvatorilor montani, pentru voi sau oricare altă persoană de pe traseu. NU înlocuiește sacul de dormit!] ↵
4. [telefon – în zonele fără semnal bateria se poate consuma foarte rapid, atenție la serviciul de date să nu rămână pornit] ↵
5. [rucsac – se spune că nu ar trebui să depășească 20% din greutatea corpului, dar asta se aplică la rucsacurile pentru turele de mai multe zile și cu dormit la cort. Pentru o tură de o zi un rucsac ar fi bine să aibă maxim 5-6kg, considerând maxim 3 litri de lichide] ↵
Excelent. Si multa voie buna! 🙂
Impresionat de articolul tau, am introdus un link spre pagina ta intr-un comentariu aici:
https://illusionsstreet.wordpress.com/2016/02/29/cinci-lucruri-pe-care-le-as-lua-cu-mine-pe-o-insula-pustie/
Felicitari pentru articol!
🙂
E bine ca mai citesc și eu așa ceva că îmi dau seama ce abordare românească am eu. Eu am preferat adidașii de trekking, dar asta merge când ești tânăr și flexibil – acum încep să văd și eu avantajul bocancilor. Foarte importante sunt hainele, iar chestiile sintetice care se găsesc acum (chiar la prețuri rezonabile) sunt mult mai bune decât hainele de stradă din bumbac. Nu sunt genul care să aibă un echipament pentru drumeții pentru că mi se pare că accesoriile pe care le-am cumpărat în alte scopuri sunt satisfăcătoare pentru traseele parcurse de mine. S-a întâmplat să mă întâlnesc cu grupuri de turiști echipați corespunzător care mă întrebau de marcaje, izvoare etc., iar mie îmi venea să îi întreb ”voi realizați că cereți informații unui om în blugi cu 10 kg de echipament foto în spate, un cuțit în mână și căldură în suflet?”.
Eu aș adăuga la articol mici cunoștințe generale de supraviețuire – cum să faci un foc, ce să faci dacă ai hainele ude (foc, logic), câteva noduri, cum și unde să te adăpostești, câteva noțiuni de orientare. Mai mult, sunt atâtea emisiuni încât poți prinde multe urmărindu-le din când în când.
În rest, pentru cine își cumpără echipament, cumpărați chestii bune, nu cele mai ieftine. În cazul hainelor diferența de preț e uneori în modul cum sunt croite, astfel fiind mai confortabile, mai călduroase etc.
În primele mele ture am purtat blugi (avusesem bani pentru bocanci, polar și un băț de trekking), e drept, blugi dintr-un material mai subțire și destul de comozi – când m-a prins ploaia, am stat udă jumătate de zi 😀 Echipamentul de drumeție nu trebuie să fie strict de drumeție, un tricou folosit la sală sau la turele de bicicletă merge și pe munte și la fel, ceea ce îți cumperi pentru drumeție poți folosi și în alte activități.
Eu n-aș adăuga cunoștințe de supraviețuire pentru că un începător ce ajunge într-o tură de o zi la supraviețuire e un exemplu clar de teribilism și de încălcare a tuturor regulilor și singura lui variantă e telefonul la Salvamont, 112 sau… norocul chior. Nu vreau să par dură, dar cineva care se pune în pericol din prima e clar că e o persoană care nu ia seama la multe lucruri, cu atât mai mult la tehnici de supraviețuire pe care le-ar considera la fel de desuete ca și regulile de bun simț ale mersului pe munte.
Observația cu lucrul de calitate e foarte bună, un bocanc bun și comod poate fi purtat și în oraș, în viața de zi cu zi, în anumite călătorii etc. și te poate ține ani de zile. La fel o geacă bună de ploaie etc.
Referitor la frontala, nu va zgarciti la o chinezarie! Poate fi mai importanta decat credeti…
Cine prefera o lanterna de mana mai puternica poate sa o ia, daca e dispus sa care o greutate in plus (majoritatea baietilor sunt!), dar nu scoateti frontala din bagaje pentru ca are un avantaj MAJOR: iti lasa mainile libere. Am lucrat cu frontala in locuri fara alimentare electrica, iar la sfarsit am avut impresia ca peste tot fusese lumina… e si normal, oriunde intorceam capul chiar era lumina 🙂
Favorita mea este Petzl Pixa 3. Constructie EXTREM de robusta, de uz industrial (adica o inchizi si o arunci in cutia cu scule… si arunci si ciocanul peste ea; rezista la solventi, acizi etc.), semnalizeaza cand mai are 10 (zece ore) de autonomie ramase, se poate manevra cu manusi groase, tine la ploaie (tine si la imersiune, de fapt) se poate monta si pe casca (castile Petzl industriale au un slot micut special pentru Pixa) iar cu ajutorul placutei de montare pentru casca se poate face usor o montura pentru ghidonul bicicletei (este excelenta in rolul farului).
Sora ei mai mica, Pixa 2, sta permanent in masina. Penele au tendinta de a se intampla noaptea si pe ploaie 🙂
Foarte bun comentariul, mulțumesc Răzvan!
Eu am o Petzl din 2009, atunci a fost model bun, între timp și-a mai slăbit puterile, o folosesc doar cu baterii de calitate și o voi schimba la un moment dat.
Este foarte importantă într-adevăr, mi s-a întâmplat să nu văd continuarea traseului noaptea pentru că nu bătea destul de mult și de clar (pe Bucșoiu, nu zăream cablul despre care știam sigur că trebuie să fie undeva acolo…), noroc că au venit doi băieți cu o frontală „ca de mină” de s-a văzut jumătate de munte.
Și da, o folosesc la o grămadă de alte lucruri, camping, mers pe bicicletă, citit apometre, când se ia curentul etc. (chiar i-am făcut cadou unei bune prietene o astfel de frontală și nu pentru că merge des pe munte 😀 )
Salutare,
Pe când o lista cu trasee pentru începători? Având in vedere ca suntem cam prinși in casa, tot mai mulți încep sa descopere frumusețile țării și munții noștri (inclusiv eu). Nu ar strica niște idei de ture pentru cei cu zero experiența 🙂
Toate bune!
Bună Mihaela,
E o idee bună, o să fac o listă și o adaug aici la postare.
Între timp dă un ochi pe pagina cu Turele pe munte și urmărește traseele din perioada când eram însărcinată sau cu bebe pe munte (2016-2019). Drumețiile cu cea mică sunt marcate cu DC = drumeție cu copii.
Dar pe scurt câteva:
– la cabana Curmătura în Piatra Craiului
– în Șaua Joaca din satul Peștera, tot Piatra Craiului
– la Cabana Diham dinspre Predeal pe la Forban sau dinspre Bușteni pe la Gura Diham (Bucegi)
– Poiana Teslei din Babarunca (Ciucaș)
– Culmea Bratocei spre Vârful Ciucaș, dus-întors, cât se poate (Ciucaș)
Buna! Urmeaza sa mergem la Durau si gasca are in plan sa mearga pe un traseu mai usor si cu copiii (4 si 6 ani). Eu am un bebe de aproape 5 luni si un copil de 7 ani. Nu stiu exact ce traseu vor alege, dar credeti ca este in regula sa merg cu bebe asa mic (purtat in sistem/port bebe) de catre mine si sot pe rand. Sau mai bine sa las doar copilul de 7 ani cu sotul pe traseu si sa-i astept la pensiune? Eu nu am foat niciodata pe traseu montan si de aici dorinta maxima de a merge. Insa bebelusul este pe primul loc si eu mai pot astepta 1-2 ani daca e nevoie. Multumesc!
Bună Cristina! Dacă nu ai mai fost pe trasee până acum, e mai bine să începi fără bebeluș. Spun asta pentru că e greu și când ai experiență și formă fizică, cei mici au multe nevoi care te scot din ritm. Eu am mers mult cu Miruna în sistem, dar am început treptat pe Tampa cu plimbări scurte în care am rafinat tot procesul. Așa am ajuns de ex. la hăinuțe de lână care să nu se răcească pe copil (pe urcare părintele transpiră foarte mult și îi transferă umiditatea).
Dacă aveți 2 zile la dispoziție, cel mai bine ar fi să faceți cu rândul, să apuci măcar 3-4 ore de mers pe munte și să îți faci o idee.