Ceaiul de la ora 5… la Cabana Postăvaru

Ce ar putea fi atrăgător vara la un masiv pe care pârtiile de schi și drumurile îl descojesc fâșii fâșii de pădurile sale? Sau cum ai putea să vezi frumusețea muntelui dincolo de instalațiile tăcute de fier și cablurile lor?
Ei bine, răspunsul e în poteca marcată ce te poartă în serpentine prin pădurea molizilor falnici, cu muri și zmeuri din belșug, cu ferigi și mușchi și flori chiar și în septembrie, traversează pârtiile cosite cu o iarbă verde de primăvară, te îmbie cu priveliști largi spre Țara Bârsei, ca mai apoi să te invite pe terasa uneia dintre cele mai pitorești cabane de la noi de unde ți se arată și Craiul și Bucegii. Nu-i destul? Atunci continuă până pe vârful Postăvaru și mai vorbim.

Masivul Postăvaru, vineri 15 septembrie 2017
Drumeți: Claudia & bebe Miruna & Andrei
Traseu: cruce roșie din Poiana Brașov (prin stânga bisericii de lemn / parcului de aventură) – Cabana Postăvaru (1604m) și retur
Date traseu: 9km, 600m+, 3h30min cu pauză la cabană

Cu toate că am mai fost pe acest traseu (iarna, când am urcat și pe vârf), îl tot alegem pentru că nu e așa abrupt sau pentru că sunt șanse mai mici să ne întâlnim cu ursul. Chiar și așa, pe potecă erau destul de dese excrementele, de unde și o potențială expresie „să (nu) te caci ca ursu’n drum” (sic!).

Fiind vineri, nu ne-am întâlnit cu prea multă lume, însă e drept că mulți preferă să se deplaseze direct pe pârtii (mai precis Drumul Roșu), cu toate că nu-s deloc comode genunchilor; dar sunt bune pentru cei ce se antrenează – bagi capul în pământ și-i dai alergător la deal… cât te ține, că munte e destul!

La cabană ne-am cinstit cu o cola el și un ceai eu (cu mult zahăr să refac rezerva de energie pentru coborâre), iar Miruna… cu puțină apă. Soare era încă destul cât să nu se simtă rece transpirația urcușului ceva mai susținut de pe final, iar jumătatea de oră a trecut cât ai clipi, dar suficient cât să ne cam moleșească și să lăsăm vârful pentru zile cu plecări mai… matinale. Nu-i bai, îl avem aproape!

Gentiana ciliata, Trâmbița Ciobanului sau din seria: ce crește vara pe unde se schiază iarna

negura culmilor de la Postăvaru spre Bucegi

la o baie de soare, un ceai și câteva selfie-uri

umbra molizilor pe molizi în lumina caldă a apusului

2 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *