Cu fiecare apropiere de munte descopar cat de mult imi doream asta, cat de acasa ma simt umblandu-le cararile, cat de libera si de eu insumi pot fi acolo sus. Si-am simtit asta cel mai mult cand pentru o clipa am ratacit, dar nu m-am simtit ratacita!

Hai sa va povestesc si sper sa va fac pofta de aventura, mai ales celor care va opriti la gratar si la confortul pensiunii. Muntele vrea sa-l priviti de sus! Muntele va vrea curajosi, dar si intelepti intru curaj.

Ziua 1. Busteni (telecabina) – Babele – Pestera Ialomitei, cabana Pestera – Padina (cort).
Marcaj traseu: cruce albastra.
Predominant: coborare.
Timp: maxim 2 ore.

De obicei telecabina functioneaza din Busteni pana la Babele (27 ron pentru adulti) si de acolo la Pestera, dar nu e frumos sa ratati privelistea unei coborari la pas. Cel mai greu insa e sa astepti telecabina in plin soare si-ntr-o imbulzeala caracteristic romaneasca, dar daca ai trecut de episodul asta si de obicei treci pentru ca muntele are acest efect calmant, atunci nimic n-ar trebui sa te opreasca, decat timpul… si timpul e important pe munte. Puteti sa va simtiti stapani pe timp de zi, dar noaptea e doar a muntelui si la adapostul ei cel mai bun e intunericul din cort.

coborand de la Babele

Odihna. Traseu cruce albastra catre Pestera.

Traseul meu a inceput de la Cabana Babele (2200m) urmand marcajul pana la Cheile Cocorei, respectiv Cabana Pestera (1610m). Pestera Ialomitei se afla intre muntii Cocora si Batrana, iar daca aveti mai mult timp puteti sa va bucurati din plin de cheile ce se formeaza pe diferiti afluenti ai Ialomitei (cheile Cocorei, cheile Ursilor, cheile Pesterii) spectaculoase de-alfel si pline de cascade.

schitul Pestera

E a treia pestera pe care o vizitez si pot sa va spun ca nu sunt doua pesteri la fel. Fata de Polovragi si Pestera Muierilor difera mult, umezeala mi s-a parut mult mai accentuata, climatul foarte diferit, boltile mult mai joase, si doar amenajarea cu trepte in aproape toata lungimea vizitabila o face accesibila. Totusi mare atentie la scandurile umede care aluneca si evident, atentie la cap . Pestera se viziteaza fara ghid intre orele 9 si 17 si de preferat, fara balerini in picioare. Intrarea: 7 ron pentru adulti.

Pestera Ialomitei – interior 1

Pestera Ialomitei – interior 2

Pestera Ialomitei spre iesire prin curtea schitului

De la Pestera, traseul continua pe drum forestier pana la cabana Padina (1525m). Cabana este unul din punctele de referinta insa sunt multe alte cabane si cabanute ce-au aparut evident ca ciupercile dupa ploie. Locul fiind accesibil si din punct de vedere rutier e lesne de inteles de ce e plin de masini cu usile deschise larg pentru ca muzica sa razbata strident si sa incante urechile bete de bere si de fumul gratarelor. Cahhh! Asta e aspectul trist al zonei, ca in rest padure de brazi, ape involburate coborand din munte, vale frumoasa intre munti, loc perfect de pus cortul. Mare atentie insa la ursi pe care nu-i condamn ca sunt atrasi de mirosurile emanate pe timpul zilei si coboara sub adapostul noptii in cautarea resturilor. Asa ca… lasati mancarea afara din cort si nu va izolati cine stie pe unde. Loc amenajat special pentru campare nu exista si nimeni nu se preocupa de asta. Ba da, construind pensiuni

Valea Ialomitei – Padina – raul Ialomita inca rece si involburat

Am mancat la cabana Padina si trebuie sa stiti ca mancarea e tare buna acolo si ieftina. Am campat pe malul Ialomitei si a trebuit sa asteptam ceva timp pana cand muzicile au incetat si au ramas doar vuietul apei si-al vantului.

Ziua 2. Padina – Muntii Cocora (Saua Cocora) – Muntii Piatra Arsa, Cabana Piatra Arsa – Muntele Furnica, Cota 2000 (telecabina) – Sinaia
Marcaj traseu: linie rosie (daca o gasiti) + linie albastra (pana la Piatra Arsa) + linie galbena (pana la Cota 2000).
Predominant: urcare.
Timp: 2-4 ore (depinde de insotitor respectiv incarcatura).

Trebuie sa recunosc ca traseul programat a fost cu totul altul (Muntii Laptic prin Saua Laptici, Muntii Varful cu Dor si apoi Cota 2000 sau Cota 1400). Dar cum linia rosie n-a fost de gasit la plecare, iar sfaturile celor de la Cabana Diana ne-au ajutat sa nu dam peste traseul dorit, ne-am descurcat totusi cu harta pe care inspirat mi-am cumparat-o la plecare.

dinspre Padina spre Saua Cocora

poiana din Piciorul Cocorei (muntii Cocora) – locul potrivit pentru o gustare. Stana e parasita, dar locul este de-o frumusete deosebita. Prin iarba inalta si moale – zeci de fluturi.

Daca in ziua precedenta ne-a intarziat mult asteptarea telecabinei in Busteni, acum… ne-am trezit tarziu si pana am strans cortul si-am refacut rucsacii s-a facut 11. Stiu, halal ora de plecat la drum, mai precis la urcus. Drumul a devenit o aventura incet-incet fragmentata de pauze de masa, de baut apa, de cautat poteca potrivita… dar nu conteaza atata timp cat am dat in sfarsit peste un marcaj: dunga albastra.

urcand…

curajoase pe coama dulce a muntelui…

L-am urmat, am trecut Saua Cocorei, am ocolit varful Piatra Arsa (2044m) si-am ajuns la cabana Piatra Arsa (1950m), unde am mancat cate-o ciorba si de unde ne-am continuat drumul spre Cota. Peisajul e superb, de aici se vede parca cel mai bine splendoarea Bucegilor. Marea incercare a fost urcarea varfului Furnica (2103m). Se putea ocoli pe un drum forestier, dar ce bine ca n-am ocolit!

muntele Furnica – acolo sus ne astepta telecabina si… nu doar atat!

Acolo sus, Vantul. Batea infiorator de tare si in acelasi timp infiorator de frumos. Stiu ca eu sunt inebunita dupa vant, furtuna, tunete si fulgere, dar credeti-ma… nimic nu se compara cu vantul din varf de munte.

sarutul…

De ce imi plac Bucegii? Ca au o forma speciala, ca par fiorosi pana ii treci si primitori dupa aceea ca o rasplata. Daca partea dinspre Valea Prahovei te intampina abrupt(Muntii Piatra Arsa, Jepii Mari, Jepii Mici, Caraiman), iar dincolo te asteapta Valea Ialomitei cu un relief stancos de chei, la mijloc ramane un imens platou, nestancos, usor de strabatut, cu poieni si stane, cu versanti intregi acoperiti superb de smardar (planta cu floricele roz – ocrotita prin lege) sau tufisuri de nestrabatut de jneapan, un arbust de asemenea ocrotit prin lege.

jneapan

flori de munte la adapostul unui tufis de jneapan

versant acoperit cu smardar (planta ocrotita prin lege)

Restul drumului e cel de intoacere, telecabina e o inventie frumoasa si de multe ori, necesara (alti 27 ron pentru adulti). Am lenevit mai apoi in gara, la soare, asteptand un tren cu 90 de minute intarziere si-am revenit intr-un oras pe care l-am regasit cloclotind inca de fierbinteala unei zile caniculare. Cu toata imbulzeala transpirata si transpirabila din metrou, respectiv autobuz eu ma gandeam la muntii pe care ii lasasem in urma, la muntii la care ma voi intoarce si la cei pe care ii voi calca pentru prima oara.

Bucegii de sus: in centru cabana Piatra Arsa, in stanga varful Piatra Arsa(2044m), in dreapta varful Jepii Mari(2071m), in spate Muntii Caraiman.

P.S. Cateva concluzii de la care nu ma pot abtine:
1. Inca exista trasee nemarcate corespunzator sau deloc si ma surprinde neplacut ca pana si oamenii din anumite zone sunt pe din-afara subiectului. Nu mai zic de placute cu indicatii asupra directiilor si timpilor sau de harti ca ar fi prea mult.
2. Bucegii ar trebui sa formeze cu totul o mare rezervatie si nu sa fie protejat doar pe anumite zone si nici acelea cu adevarat. Gunoaiele gasite la peste 2000 de metri m-au indignat parca mai mult decat cele de la altitudini inferioare. Asta pe de o parte. Pe de cealalta ma gandesc la speciile de plante rare si foarte rare, la formele de relief minor (Bebele, Sfinxul, Ciupercile etc) pe care turistii se urca in fel si chip si din care ar rupe sa ia acasa (din Sfinx am vazut ca se practica).
3. Zonele de camping exista ca localizare pe harta (ma refer la cele din interiorul muntilor situate pe cursul traseelor de 1-2 zile), dar nu exista nimic amenajat in sensul asta. Nu ma astept la toalete si dush-uri, dar macar la tarcuri amenajate care sa asigure protectie impotriva vizitelor ursilor pe timp de noapte.

2 Comments »

1. 

   adi — June 9, 2009 @ 3:03 PM

   Cand ai mers in Bucegi? Merita reluat traseul.

2. 

   MeetTheSun — June 9, 2009 @ 3:58 PM

   In weekend-ul ce tocmai s-a sfarsit. Da, l-as relua cu siguranta si i-as mai adauga niste ocolisuri care trebuiesc vazute… Dar mai spre toamna cand iarba de pe platou ar deveni pe alocuri rosiatica. Pana atunci mai sunt atat de multe de vazut

Leave a comment

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website

Subscribe for comments RSS feed for comments on this post.