http://www.meetsun.ro/fotografie-si-imagini/pentru-ca/ Când unii văd noroiul în care-mi ţin picioarele, eu văd frumuseţea ploii ce cade peste mine. Fri, 10 Feb 2012 19:52:59 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.1.4 http://www.meetsun.ro/fotografie-si-imagini/pentru-ca/comment-page-1/#comment-85 dreload Tue, 20 Jan 2009 09:58:02 +0000 http://www.meetsun.ro/?p=345#comment-85 Se spune ca e mai usor sa scrii decat sa spui…Profit si eu de ocazie pentru a-i multumi aceleasi persoane si bineinteles tie, MeetTheSun.Multumesc si eu pentru ca: - ati vrut sa stiti mereu ce simt sau ce cred, eu insa nu aveam nimic de spus.Nu gaseam decat cuvinte pe care nu as fi vrut si evitam sa le rostesc.Nu puteam iesi dintre ele, eram captiva, cuvintele ma sufocau. - m-ati ajutat sa inteleg ca e mai usor sa urasti oamenii decat sa incerci sa le intelegi modul in care se comporta si sa traiesti alaturi de ei. Contextele sau presupusele relatii dintre oameni si lucruri m-au impiedicat deseori sa vad lucrurile asa cum erau. Brusc insa, ele au iesit din ascunzatoare si am inteles ca de fapt nu am vazut nimic in acest timp.Tot ce stiam si-a pierdut dint-odata valabilitatea si semnificatia. - m-ati impiedicat sa ma despart de un loc unde credeam ca nu trebuia sa mai fiu, in care –intr-un fel- nu mai existam de mult.Acolo imi asezam cuviincios corpul pe un scaun, incremenita cu gandul la sperantele si visele mele spulberate.Aveam insa, privirea inspaimantata a unui om pregatit sa astepte, dar care nu poate sa accepte ca tocmai a trecut ultimul tren si nu va mai veni altul niciodata.Cu timpul, am inceput sa inteleg ca locul acela ma linistea, imi dadea o stare de bine. Nu eram multumita, dar ma amageam cu linistea sufleteasca pe care mi-o oferea acel loc si oamenii de acolo. Am invatat sa ma multumesc cu ceea ce am…. Cand ai pierdut aproape totul, timpul trecut devine un orizont dincolo de care sunt posibile oricate noi incercari si unde, in ciuda a tot si toate, speranta, misterioasa, continua sa existe. Ar mai fi multe altele de spus, dar toate acestea, vor ramane deocamdata in asteptare… Se spune ca e mai usor sa scrii decat sa spui…Profit si eu de ocazie pentru a-i multumi aceleasi persoane si bineinteles tie, MeetTheSun.Multumesc si eu pentru ca:
- ati vrut sa stiti mereu ce simt sau ce cred, eu insa nu aveam nimic de spus.Nu gaseam decat cuvinte pe care nu as fi vrut si evitam sa le rostesc.Nu puteam iesi dintre ele, eram captiva, cuvintele ma sufocau.
- m-ati ajutat sa inteleg ca e mai usor sa urasti oamenii decat sa incerci sa le intelegi modul in care se comporta si sa traiesti alaturi de ei. Contextele sau presupusele relatii dintre oameni si lucruri m-au impiedicat deseori sa vad lucrurile asa cum erau. Brusc insa, ele au iesit din ascunzatoare si am inteles ca de fapt nu am vazut nimic in acest timp.Tot ce stiam si-a pierdut dint-odata valabilitatea si semnificatia.
- m-ati impiedicat sa ma despart de un loc unde credeam ca nu trebuia sa mai fiu, in care –intr-un fel- nu mai existam de mult.Acolo imi asezam cuviincios corpul pe un scaun, incremenita cu gandul la sperantele si visele mele spulberate.Aveam insa, privirea inspaimantata a unui om pregatit sa astepte, dar care nu poate sa accepte ca tocmai a trecut ultimul tren si nu va mai veni altul niciodata.Cu timpul, am inceput sa inteleg ca locul acela ma linistea, imi dadea o stare de bine. Nu eram multumita, dar ma amageam cu linistea sufleteasca pe care mi-o oferea acel loc si oamenii de acolo. Am invatat sa ma multumesc cu ceea ce am….
Cand ai pierdut aproape totul, timpul trecut devine un orizont dincolo de care sunt posibile oricate noi incercari si unde, in ciuda a tot si toate, speranta, misterioasa, continua sa existe.
Ar mai fi multe altele de spus, dar toate acestea, vor ramane deocamdata in asteptare…

]]>