dezarmare
Nopti ce par zile si ani somnorosi
adun sub cupola de gheata a lumii
cu vieti framantate de zei ca si painea tiganilor.
Nordul si Sudul le am ca pe o
impletire de salcii in gard;
Sufletul meu nu mai e decat oaia
ratacita a muntelui.
Ca o floare de colt materia cenusie
se-ncheaga si naste poduri de cenusa
in brazi.
Adorm campiile sub privirea ucigasa a
norilor albi
nascuti ca si mine din neant
si sfarsiti ca si mine
udand un pamant insetat.
Soarele rasare din nou
si se topeste cupola de gheata a lumii,
iar lumea…
lumea isi cauta o umbrela!