trenul din zori

 

 

plecari. Sosiri. Nerabdare si frig, trezire in graba si alergare. Trenul pleaca, eu opresc timpul in loc si inghet aerul din compartiment. Cineva pleaca, cineva ramane.

locul gol din fata mea se va umple curand

geamul e aburit, sinele care ma vor aduce inapoi imi sunt mereu paralele

gara ramane in urma, altele vor urma

in unele trenul opreste, calatorii isi agita imbratisarile

in altele insa trenul trece, si trece, si trece… citesc doar mirat literele albastre… nume necunoscute si totusi pe care le stiu

somnul imi pleaca pleopele, dar nu pot adormi… locul gol din fata mea ma priveste obsedant

cantecul rasuna in minte, zambesc, plang, zambesc plangand, plang zambind

geamul s-a luminat, vad fantani, vad izvoare de fum si de lumina

inregistrez ritmul si copacii goi si goala campie si… trenul incetineste si memoria mea se umple. Coincidenta?

caldura imi cuprinde in sfarsit talpile. Butonez agitat, fac poze, scriu… desenez, rezolv, mesaje apoi. Priviri nelamurite si zambetul meu tamp

locurile se ocupa pe rand, cel din fata mea… sau poate e cineva si poate eu il pastrez gol in minte

adorm… gandul, trenul, locul merg cu mine in vise… Visez randuri de cuvinte, randuri si toate se scriu nebuneste. Mana de dincolo e doar la o tacere departare.

gara, alta gara. Ultima. Tu. Mi-esti drag, dar ce pot face pentru tine? De ce nu putem face nimic tocmai atunci cand sufletul doare mai tare?

am ajuns aici doar ca sa ma intorc. Iti las parfumul meu, un trandafir rosu, o carte. Ma privesti si ma dor nelacrimile tale. Te tin strans si plangi. Tac si nu-mi ceri sa-ti vorbesc.

inteleg ca trenul n-a plecat inca nicaieri.

locul din fata mea e PLIN.

Nimeni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *