Soarele pe galben

strazi in soare palid de noiembrie
Spune-mi de vezi
în luminile verzi
din ceața defectă,
minutul captiv
între două culori
traversând o secundă perfectă?

Sau… nu-mi spune, nu!
decât nimic, mai bine s-aud
o mirare.

Poveștile clipei sunt doar
inverse numărări
pornind din A mare.

Și totuși,
uită-ți mirarea și crede,
ca un pion ce trece pe roșu,
pe verde,
și-n frigul secundei perfecte
respiră-mi nălucirea solară!

Traversez atât de multe străzi uneori,
încât uit câte granițe
poartă mâna ta caldă.

 

2 Comentarii

  • @Mali: merci. Cred ca singurele momente cand mai am timp de poezie, e atunci cand scriu. Acum ca-mi spui, ma gandesc oarecum la Nichita, dar ma simt rusinata de faptul ca n-am mai citit demult un vers…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *