Primăvara la ea acasă

Pe 30 martie acum doi ani scriam ceva de genul:

dacă primăvara m-ar putea vindeca de toate, m-aş îmbolnăvi pe veci de ea…

şi tare-mi pare bine când am o astfel de dreptate şi mai ales, statornicie în simţiri. Dar cine ar putea să nu simtă la fel??! Şi cu toate astea nu toate primăverile ne inspiră la fel de mult, unele sunt mai aproape de suflet ca altele. Eu mi-am găsit primăvara acasă, acasă la ea, acasă la mine, pe meleagurile natale unde fiecare ramură poartă în ea amintiri de demult.

N-a fost mult, doar trei zile de Tehomir, de familie, de nepoţi şi grădină şi curte şi aer proaspăt, trei zile de vreme cu soare şi nori şi ploaie ce au primenit pământul însetat, trei zile de sărbătoare şi linişte totodată pentru care am o mare recunoştinţă şi nici o lamentare că s-au terminat.

Prea multe n-am de povestit, tihna o să răzbată din cele câteva fotografii ce-ar putea fi perfecte dacă s-ar fi găsit culoare şi pentru cântecul păsărilor, al cucilor în special, pentru parfumul florilor de prun, de păr, al ierbii sau pentru vânticelul plăcut ca o mângâiere dintre două ploi.

Dinspre pământ.
flori de piersic

Înflorita ramură de prun.
prun inflorit

Trei.
floare de prun

Una.
picatura de ploaie

Codobatura.
codobatura in gradina

Joacă pe mal de heleşteu.
helesteul

Acuarelă cu soare.

Păcăleala în cercuri.
broasca, papadia si apa in cercuri

Inevitabil, locul viselor* e la orizont.
Muntii Retezat vazuti de la Turceni

* fotografia e făcută din mers din zona Turceni, iar munţii sunt parte Retezat, parte Vâlcan. Vara trecută, de pe creasta Retezatului, am văzut prin pâcla specifică anotimpului turnurile centralei de la Turceni, dar aveam oarecare îndoieli. Acum nu mai am. Încă o dată m-am simţit binecuvântată de seninul unei zile cu soare.

11 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *