Niște copii…

copacii goi ai toamnei in apus de soare

Copacii goi îmi par uneori
niște copii alergând pe dealuri
fără fesuri, fulare,
fără mame strigându-i acasă
să-și schimbe jilavele haine.

Obrajii liberi ard fierbinți
îmi spun lângă o sobă caldă,
privind înspre dealuri cum aleargă
copiii goi, copaci cuminți.

Frunzele nu vor urca înapoi,
somnul lor e chirpici peste tălpile goale;
vântul cu vânt mi-i aleargă în loc,
nici o mamă nu-i strigă din vale.

*

Ochi vii dinspre dealuri mă privesc cu-nserare.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *