în prag de iarnă…

Azi m-am gândit mult la cineva.

Și când m-am gândit să-i scriu aceste rânduri, mi-a venit în minte marea.

Se pare că și Dumnealui îi e dor de mare…

P.S. Nu am citit prea multe dintre poemele lui Adrian Păunescu, dar cele câteva care mi-au atins sufletul au făcut-o cu aripi de înger…

Și cum îmi stătea gândul la un anume poem, iată-l…

http://www.meetsun.ro/comori-din-alte-insule/poemul-unui-vis-neintrerupt/

3 Comentarii

  • Pingback: în prag de iarnă… - Ziarul toateBlogurile.ro
  • Aveam momente cand il priveam la tv si schimbam canalul, asa putea sa ma enerveze… avea ceva fals cateodata, arogant, enervant… omul stia ce face in fiecare moment si era constient de darul sau, de geniul sau. Paunescu n-a fost sclavul propriului geniu cum se intampla de obicei, ci si-a supus geniul, s-a folosit de el. De asta il simteam uneori ca fiind de-a dreptul machiavelic. Dar poezia nu poate fi mintita si nu minte la randul ei. Ne-a lasat multa, poate prea multa pentru vremurile acestea lipsite de timp…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *