Zambete pe gheata

N-am imbatranit destul cat sa nu-mi pun patinele in picioare si sa incerc sa patinez pentru prima oara.

Evident s-a lasat cu febra musculara, cu o vanataie zdravana din lupta cu mantinela si cu promisiunea de a continua.

Ce mi-a placut in mod deosebit? Felul cum oamenii isi vorbeau, isi zambeau, isi dadeau indicatii sau se ajutau si toate acestea fara sa se cunoasca.

Ce m-a miscat cu adevarat? Faptul ca indiferent de varsta, de la 5 la 50 de ani, pe gheata toti eram copii 🙂

P.S. Multumesc Elena pentru invitatie, companie si rabdare 😉

4 Comentarii

  • deci ai ajuns si la patinoar!felicitari!cred ca te-ai descurcat super! reaminteste-ti aventura cu bicicleta!
    ce mai urmeaza?

  • @Nico: m-am descurcat binisor din moment ce n-am cazut deloc, insa m-am luptat la un moment dat sa raman agatata de mantinela incat dupa cateva ore mi-am descoperit bratul impodobit cu-o vanataie mare si rotunda de toata frumusetea. Si de-atunci ma si cam doare in cot… la propriu 🙂

    Dupa bicicleta si patine urmeaza… schiurile 😉

  • Da!!! Dar trebuie sa profiti acum cat inca este zapada la munte! Dupa schiuri, placa…bobul…E mult pana te apuci…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *