Zambete pe gheata

una dintre melodiile pe care am visat cu ochii deschisi…
(si cu picioarele-ncordate 😉  )

N-am imbatranit destul cat sa nu-mi pun patinele in picioare si sa incerc sa patinez pentru prima oara.

Evident s-a lasat cu febra musculara, cu o vanataie zdravana din lupta cu mantinela si cu promisiunea de a continua.

Ce mi-a placut in mod deosebit? Felul cum oamenii isi vorbeau, isi zambeau, isi dadeau indicatii sau se ajutau si toate acestea fara sa se cunoasca.

Ce m-a miscat cu adevarat? Faptul ca indiferent de varsta, de la 5 la 50 de ani, pe gheata toti eram copii :)

P.S. Multumesc Elena pentru invitatie, companie si rabdare 😉

4 Comentarii

  • deci ai ajuns si la patinoar!felicitari!cred ca te-ai descurcat super! reaminteste-ti aventura cu bicicleta!
    ce mai urmeaza?

  • @Nico: m-am descurcat binisor din moment ce n-am cazut deloc, insa m-am luptat la un moment dat sa raman agatata de mantinela incat dupa cateva ore mi-am descoperit bratul impodobit cu-o vanataie mare si rotunda de toata frumusetea. Si de-atunci ma si cam doare in cot… la propriu :)

    Dupa bicicleta si patine urmeaza… schiurile 😉

  • Da!!! Dar trebuie sa profiti acum cat inca este zapada la munte! Dupa schiuri, placa…bobul…E mult pana te apuci…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *