Un alt fel de noapte buna,


Later edit:

De ce mi s-a parut interesant filmul asta, The virgin suicides?
Lasa loc multor interpretari. Fiind o one-side-story si adevarul neiesind la iveala niciodata, propria-ti minte iti poate oferi o multitudine de solutii, de idei. Dar si o lectie de viata cum ca adevarul de la final nu e cel mai important. E irelevant chiar. Cum s-a ajuns acolo insa, asta e intrebarea.

Pe scurt, 4 tineri povestesc despre cele 5 surori, blonde, incredibil de frumoase dintr-un orasel american care se sinucid. Cu varste intre 13 si 20 de ani fetele reprezinta un grup care atrage in mod inevitabil privirile si interesul atat al baietilor de varsta lor cat si al intregii comunitati. Enigma nu va fi niciodata elucidata, desi la un moment dat baietii ajung sa cunoasca destul de multe amanunte din viata fetelor. Tocmai acest punct de vedere, al baietilor care nu inteleg niciodata cu adevarat ce se petrece in mintea surorilor chiar daca sunt de o aceeasi varsta, este unul relevant pentru tonalitatea filmului. Ei inteleg doar ca fetele sunt femei in devenire si cumva asta ii intriga si mai mult. Nelamurirea lor e cu atat mai mare cu cat nu vor descoperi niciodata motivele pentru care ele ajung la solutia finala.

Prima care face acest ultim pas este cea mai mica dintre surori. Exista o prima tentativa si apoi ultima. Nimeni nu intelege de ce, iar cand doctorul o intreaba despre asta, i se raspunde “n-ai fost niciodata o fata de 13 ani”. Evident, indragostita de un autist, fata realizeaza ca iubirea ei nu va fi niciodata perceputa de baiatul care isi duce viata printre gesturi mecanice si cuvinte rostite, dar neintelese. Concluzia doctorului: adolescenta n-a vrut sa se sinucida cu adevarat. Si asta doar pentru ca in urma unor imagini fata ii raspunde cu ceea ce voia doctorul sa auda. Normalitatea poate fi usor simulata.

Moartea ei aduce o oarecare relaxare in regulile severe ale familiei. Foarte important de stiut, mama este o femeie extrem de credincioasa care incearca in fel si chip sa controleze viata fetelor. De fapt le izoleaza si le induce o puternica stare de insingurare. Controland viata intregii familii, mama este pe drept direct responsabila de drama care urmeaza sa se desfasoare. In credinta ei habotnica, ea uita un lucru extrem de important. Liberul arbitru. Fiecare trebuie sa decida pentru el, iar credinta trebuie sa fie inteleasa si simtita in felul propriu. Am inteles ca americanii au acest stil de a aplica in viata familiei o forma de comunism religios. Ma ia fiorii. Dar sa continui. Pe tata insa il consider la fel de vinovat, desi el incearca sa construiasca timid un fel de echilibru. Cat pe ce sa-i si reuseasca, dar este mult prea supus sotiei.

Viata fetelor continua dupa sinuciderea primei, insa nimeni nu stie cu adevarat ce se intampla in mintea lor. Urmatoarea ca varsta dintre fete, Lux, incepe sa aiba un sir de experiente neoficiale pe care nu numai ca parintii nu le observa, dar care adancesc si mai mult drama fetelor. Mai mereu inchise intr-o camera-celula surorile traiesc din experientele pe care Lux le aduce in comun, ca pentru toate. In cele din urma, fetele aleg varianta finala. In aceeasi noapte, in patru moduri diferite. Ca si cum ar fi fost una si aceeasi. Si intr-un fel aceasta e si impresia pe care o lasa filmul. Un destin neindividual.

1 Comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *