Spaţii goale

Macin. Pasari solitare. Alb-negru

păsări sure…

E vineri aproape seară. Pentru unii week-end-ul a început deja, pentru alţii la orizont sunt planuri fără contur. Încă la muncă. Soarele intră pe geam, lumea trage jaluzelele în calea lui, eu îl vreau! Niciodată nu e destul soare…

La muntee… plouă. Scenariul e acelaşi de vreo 2-3 săptămâni încoace. Şi dacă vrei să faci o anumită tură, te încurcă evident. Poate doar “voia întâmplării” să aibă efect, dar nu poţi face asta cu bună ştiinţă. Nu că aş fugi de o ploaie două în rafale sau de o furtună cu spume sau de un spectacol de lumini cu fulgere şi tunete că dacă te nimeresc pe traseu e ok, dar dacă te-ai dus cu bună ştiinţă în mijlocul lor, nu mai e.

Oi fi eu boemă, dar nu iresponsabilă.

Blogurile sunt în concediu, deodată cu bloggerii. Mai citesc rar câte ceva şi nu caut subiecte anume. Mă lasă rece titlurile pompoase sau articolele de “redresare”. Se simte spaţiul gol. Rar găsesc versuri sau rânduri scăpate drept din suflet, fără să ţintească ceva anume. Sunt singurele veritabile.

Azi a fost o zi urâtă, cu surprize neplăcute aşa cum doar oamenii pot fi în stare. Să zicem că am trecut peste sau poate încă nu, dar măcar nu se mai vede pe chip. Să zicem că uneori e bine să se mai întâmple şi aşa că prea căpătăm elan! Câţi nu spun “cât să-i mai meargă şi ăsteia??!” Azi mi-am “luat-o!” cine e interesat sa bea şi pentru mine! Nici nu e nevoie să ştiţi ce şi cum.

De aceea renunţ a mai spune multe lucruri pe blog. Acelaşi blog “acuzat” de prea mult trafic. Lol. Meetsun-ul e constant ca nivelul apei în fântână. Mai creşte la câte o ploaie, dar revine imediat. Nici sub nu scade şi n-o să scadă cât trăiesc şi am destule degete cât să tastez şi să mai scriu una-alta.

E vineri. Tot ce vreau să ştiu e încotro să plec că de plecat, plec sigur.

p.s. şi tot ce scriu e legat de mine, sunt o egocentristă fără margini (atât de mari încât şi eu mai uit cum sunt).

10 Comentarii

  • @Cristi: maine e un front serios peste toata tara, duminica se mai schimba treaba, dar am eu senzatia ca o sa reusesc sa ma strecor printre nori 😀

  • Incearca sa pleci la un film maine, si la o piesa de teatru poimaine. Din pacate, nu stiu ce filme si ce piese de teatru ruleaza, ca ti-as recomanda bucuros, cel putin unul/una. Dar si internetul ar fi o solutie, de gasit cele mai sus enuntate, in plus, capitala e plina de sali de cinema si de sali de teatru. Eu, am gasit sa ies la peste, astazi pentru 5 ore, iar maine, daca nu ploua, pentru inca 5. Sincer, relaxarea e maxima. Si nici nu pot (acum) sa-ti exprim sentimentul omului cu batul in mana, acesta nefiind altceva decat o prelungire a falangelor si parca si a ochilor.
    Mult bafta si incercari pline de izbanda.

  • Draga Claudia, iata stau si imi savurez cafeaua in fata calculatorului citindu-ti articolul (ca aproape in fiecare dimineata, chiar daca nu postez comentarii de fiecare data) si trebuie sa-ti marturisesc ca ma incearca aceleasi tristeti, mai ales ca duminica am in program o tura pe Cindrel. Sperante ar fi din punct de vedere meteo, dupa prognoza vremea s-ar ma potoli . Asa ca ramane de vazut.Nu trebuie decat sa ne tinem fruntea sus. :)
    Vorba lui Tipatescu”Zoe! Zoe! Fii barbata…” :)

  • De ce sa renunti? Imi pare rau, dar asta nu este o optiune. Intr-o oarecare masura, blogul esti tu, doar asta sa te intereseze, nu o acuza infantila.

  • Cateodata iti vine sa dai cu basca de pamant, dar se pare ca mana se blegeste cand sunt oameni ce-ti stau alaturi…

    @Claudiu: bune ideile tale legate de film si teatru, mai ales de teatru ca n-am mai fost de mult si chiar mi-e dor, iar cat priveste pescuitul il tot momesc pe Andrei (culmea e ca se pricepe la pescuit) sa mergem ca mie nu-mi place atat statul cu bata in mana, cat cititul pe langa pescar si de ce nu, preparatul pestelui prins 😀

    @Alex: multam de urare, ma straduiesc!

    @Tata Oleg: Imi pare rau ca nu v-am oferit o lectura mai optimista la cafea… sper sa-mi treaca starea asta “omenesc” de neplacuta cumva, candva. Noi am fost la o mica iesire cu bicicletele, mancam ceva si plecam iar, de data asta inspre munte de unde tot aflam vesti ca vremea ar fi buna. Maine oricum se anunta ceva mai stabila ca azi.

    Tura frumoasa si vreme pe masura dorintelor! (acum nici soare sa ne moleseasca de tot)

    @Dunia: E foarte greu sa nu ma las influentata de “vorbe”… speram candva ca voi ajunge destul de mare incat sa nu-mi pese, dar se pare ca nu e cazul meu. Si cu toate ca stiu asta, stiu degeaba…

  • hei, am fost eu sambata la catarat la sinaia. vreme superba. numai soare si norisori. am catarat de la ora 9 pana aproape de ora 15. nici vorba de ce au zis la TV. eu am consultat accuweather.com si au avut perfecta dreptate: soare cu nori si sanse minime de ploaie.
    va aparea si postul pe blog in curand

  • Apropos de vreme, am urcat totusi duminica in Cindrel. Pe creasta au batut niste “Alizee” ca abia de ne tineam echilibrul, iar pe varful acoperit de nori, nu vedeam nici la doi metri, temperatura era aproape de zero grade, caci ne-au inghetat mainile pe bete :) De ploat nu a ploat de loc.
    Insa toate aste fac parte din aventura si nu fac decat sa ne alunge gandurile negre. Sper din inima ca tura ta a avut acelasi efect:)
    Carari cu soare pe creste:)
    Tata Oleg :)

  • @Tata Oleg: multumesc de veste, ma bucur ca ati spart “gheata” (era sa fie si la propriu din cate imi spuneti :D)!
    Si noi am iesit duminica si a fost bine. Nu ne-a batut vantul, dar nici soarele nu ne-a vazut prea mult la fata caci de pe la 12-1 s-a bagat in nori si asa a stat, ascuns.
    Cu toate astea a fost o tura speciala in felul ei si o voi povesti curand pe larg.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *