Roma. Atenţie, se fluieră

[ca să mai îndulcesc postările din ultima vreme, am scos o ciornă de la naftalină și o trec pe curat :) ]

Era octombrie, soare, o zi superbă, noi eram deja cam obosiţi de străzile cu piatră cubică ale prea-umblatei Romă, iar în grădina botanică speram să găsim oaza de relaxare pe care orice turist/călător oricât de curios și nerăbdător ar fi în a vedea locurile, e dator să şi-o îngăduie.

Era perfect, ne plimbam printre palmieri pentru început şi dintr-o dată un sfâârrrr şi un fluierat îmi atrag atenţia. Nu pot spune ce am văzut, dar auzul nu m-a înşelat: trebuie să fie un papagal. Am început să ne uităm după ei, să surprindem momentul când zburau dintr-un palmier în altul, însă rapiditatea lor abia a lăsat să se întrevadă culoarea verde ce m-a asigurat că nu-s vreun neam de graur (şi graurii fluieră).

Curioasă din fire cum sunt când vine vorba de-ale naturii, împart atenţia pentru plante cu cea pentru zburătoare şi îi molipsesc un pic şi pe prietenii mei.

Cu ochii după zburătoarele din palmieri.

Așa am observat că unii smochini mai cresc și prin palmieri.

Sfârrr! Sfââârrr! Uite așa zburau dintr-un palmier în altul, dispăreau în bogatul frunziș neaccesibil nouă, iar aparatele foto rămâneau cu buza umflată :D

Curând crângurile de bambus aveau să ne atragă atenţia, dar şi alte minunăţii ale grădinii care deşi nu era în primăvara florilor şi nici în plină toamnă colorată, avea ce să ofere privitorului. E drept că şi puţinii vizitatori creau un spaţiu intim unde doar papagalii fluierau când şi când, iar zgomotul oraşului zumzăia undeva pe fundal de trebuia să fii atent ca să-l percepi (nici nu se claxonează ca la noi…).

Într-un final am găsit doi, trei pe o creangă și unde doar printr-o minune i-am distins dintre frunze.

Norocul ne-a surâs! Și-am început să fluierăm la dumnealui!

Și nu s-a speriat, dimpotrivă, si-a chemat și consoarta.

Evident că s-au dat în spectacol puțin și tare ne-a mai plăcut!

Șopârla asta nu are nici o legătură cu papagalii, dar mi-a plăcut apariția ei fiind chiar frumușică. Fotografia însă nu-i prea grozavă că subiectul n-a stat deloc locului.

Trebuie însă să vă spun că au intrat și niște țânțariîn ecuație, unii care m-au pișcat teribil (din tot grupul numai pe mine si numai pe picioare) încât era cât pe ce să cred că am vreo alergie ceva (mă simțeam cu musca pe căciulă – în contextul ăsta, cu țânțarul pe ciorap – căci mă furișasem printre niște plante ca să le văd mai de aproape).

Dacă mergeți la Roma și vă doriți o zi mai relaxată, mai intimă și mai fără piatră, atunci mergeți la Grădina Botanică, e aproape de Vatican, e pe harta turistică și în anotimpul potrivit, e sigur plină de flori. Și dacă vă fluieră careva, nu vă faceți că plouă, sunt papagalii! :)

[Canada sigur n-o să mă aștepte cu papagali, nici în anotimpul ăsta și nici în altul, însă mai mult sigur or avea ei ceva păsări după care să-mi umble ochii… – am găsit eu în Cehia un pițigoi albastru și-un stol de scatii și pe-acolo chiar era pustie pădurea, nici un sunet, doar vântul.]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *