Puterea obişnuinţei

În loc de întrerupătoare am nişte sârme prin care curentul continuă să treacă. Tentaţia de a stinge şi aprinde lumina continuă şi ea, doar că mâna se opreşte deseori în aer. Aşa că recurgem la metode “sigure”: ţinem becuri aprinse în anumite puncte cheie pentru a nu fi nevoie să aprinzi sau să stingi.

N-am putut să nu gândesc că iată cum puterea obişnuinţei poate deveni mortală. Şi imediat m-am dus cu gândul la relaţiile interumane sau de cuplu unde înlăturarea întrerupătorului scoate la iveală adevăruri pe care le putem astupa la loc sau trece cu vederea în speranţa că nu ne vom frige.

Dar până la filosofie şi căzut pe gânduri, să fim cu băgare de seamă, unele obişnuinţe sunt bune, altele păcătoase, doar alegerile ne aparţin.

2 Comentarii

  • @Mircea: adevarul e mai intotdeauna, neconfortabil. Deciziile bune se presupune a fi in primul rand, cele corecte fata de noi si fata de ceilalti. In al doilea rand, deciziile bune sunt cele care aduc schimbari pe baza carora evoluam sau involuam, dar din care cel putin spiritual, evoluam.

    Momentul deciziei e insa ca un intrerupator fara masca: trebuie sa faci ceva, dar nu din greseala 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *