Printre linii

Nu mi-am pierdut indemanarea. Doar am uitat sa ma folosesc. Inca scriu cod pe neve care trece din prima.

If-urile astea imi ies atat de bine cateodata. Daca as putea gandi asa si in restul dragutzului IDE ar fi ceva. Daca as lasa doar logica sa ma conduca si daca as avea aceeasi abilitate de a cuprinde toate cazurile posibile, atunci n-as mai irosi timp. Timpul meu si poate si pe-al altora.

E liniste si nu se aud decat tastele batand surd. Imi place sunetul asta. O sa-l inregistrez intr-o zi. Tigara asta ma tine treaza si sper sa nu mai am nevoie de ea in Acea zi.

Tataia fuma la gura sobei. Imi placea tare mult. Era intuneric in camarutza aia scunda de care tata dadea mereu cu capul de tavan. Ce mai radeam. Eu am fost singura din casa care n-a ajuns niciodata pana la tavan. Am fost mereu cea mai mica. Poate si de-asta mi-am dezvoltat atatea vise.

Si focul ardea. Din cand in cand cate-o trosnitura facea ca scanteile sa trimita spre perete lumini rosiatice. Stateam intre perne cu nasucul afara si cu ochii asteptam urmatoarea izbucnire de lumina. Fumul de tigara se simtea si cateodata cand tataie ma tinea pe genunchi ii simteam barba aspra mirosind a tutun. Carpati. Imi placea si inca imi mai place. Apoi usitza sobei se deschidea si tataie arunca chistocul inauntru. Luminile evadau.

Nu cred ca tataie ar fi foarte incantat sa ma vada fumand ca doar eram fetita lui cea desteapta. Sa fii curajoasa si raspunzi la ce te-ntreaba daca stii! Asa mi-a spus cand am plecat la scoala intr-a cincea.

Fata lui, fata mosului…

Ma intorc la algoritmii mei. Asa tarziu in noapte nu mai am impresia ca scriu cod ci ca e o joaca. Ma simt copil si na, ce mai pot face… Poate sunt doar obosita. Mi s-a intepenit gatul. Cred si eu. Si eu m-as intepeni in locul lui. O alta forma de protest.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.