Ochiul de zimbru

Blândeţea poate fi citită deseori pe chipuri de la care nu te aştepţi. Dar nu toţi ochii mari sunt blânzi. Inteligenţa ne surprinde când prejudecăţile ajung să ne conducă. Dar nu toţi ochii negri sunt adânci. Nepăsarea nu e niciodată greu de citit. Şi nici resemnarea. Sau bătrâneţea (nu neaparat cea fizică). Ochii vii însă, ochii în care ard luminiţe, scântei, ochii plini de ardoare sunt preferaţii mei. Nu zic că preferinţele mi-au adus fericirea.

Şi cu toate câte pot deriva dintr-o simplă privire, ochiul uman mi se pare prea puţin captivant faţă de ochiul animal. Oamenii învaţă de mici să te privească, animalul e pur, neschimbat. Îţi arată ura, blândeţea, nepăsarea, interesul, durerea în stare pură. Nu trebuie să ghiceşti tu nimic. De aceea animalele n-au nevoie să vorbească. Iar noi avem nevoie de ochi să le ascultăm.

Oamenilor le-au trebuit insă mii de ani de evoluţie ca să exerseze pierderea stărilor pure. Şi până acum au reuşit.

ochiul de zimbru - la Rezervaţia de Zimbri din Pădurea Slivuţ, la 3km de oraşul Haţeg

zimbru fotografiat în luna august 2011 la Rezervaţia de Zimbri din Pădurea Slivuţ, la 3km de oraşul Haţeg

4 Comentarii

  • @ganguritu: pot spune ca-s norocoasa intr-adevar (la capitolul asta). Am vazut pentru prima oara zimbrii anul asta, in rezervatie ce-i drept, dar si bivoli, in libertate – unii pe mijlocul drumului intr-un sat de munte si o intreaga cireada pe camp. Arata… interesant, dar par destul de pasnici :)

  • Mai e o rezervatie de zimbri de care am aflat la fata locului, nu de pe net, la Vama Buzaului :). Pe cei de langa Hateg i-am vazut cu ani in urma, cand eram de-o schioapa si cand inca mai credeam ca si privirea oamenilor e la fel de pura si de lipsita de echivoc ca a lor, a zimbrilor sau a altor animale.

  • Si in PN Vanatori-Neamt sunt zimbri, pare-mi-se vreo duzina.
    Nu mai exista zimbri in salbaticie la noi in tara de vreo doua secole. Au fost prea multi Bogdani Voda de la primul ‘descalecat’.
    Ce sa mai ‘spuna’ bietele animale, cand nu mai au nimic nou de explorat in tarcul ce-l cunosc pana la ultimul fir de iarba!? Iar gloatele de galagiosi se perinda necontenit pe margine!?
    …In timp ce scriam comentariul am cautat si pe wikipedia…
    Iata povestea trista a zimbrului, cele mai mare ierbivor european:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Zimbru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *