Never a frown with golden brown

Nenea Fane zugravu’ e un omulet de treaba pana la urma, caci ce bai are imaginatia mea bogat de rautacioasa cum ca burta il face mai mult rotund decat mic cu urarile si incurajarile pe care mi le-a spus de dimineata, asa ca de ramas bun.  Omu’ mi-a zis ca sunt curajoasa si ca am vointa, da’ eu nu stiu cum a tras el concluzia asta din moment ce ii deschid usa la 7 si fug repede la somn. Nenea Fane zugravu’ mi-a facut calculul pentru bucatarie si mi-a mai cerut, ceva, cat oi vrea da si pentru tavan. I-am zambit si i-am spus eu intotdeauna platesc. Am iesit, am agatat dupa mine si doi saci de moloz adunati la usa si mi-am inceput ziua.

Tipul ciudat de la ziare mi-a dat o Dilema Veche si cum un avion mic de lupta a sagetat cerul, am ramas amandoi cu mainile intinse o clipa, eu cu banii, el cu ziarul. Apoi, fara avion, am continuat miscarile ca intr-un film cu robotei.

Azi-noapte, tarziu de tot, fumam un Malboro pe balcon, toate luminile din blocul vecin erau stinse, iar haita de caini dormea imprastiata si tolanita in parcare. Ce chestie imi spuneam, asta e un moment in care nu se intampla nimic, dar pe care mi-l voi aminti toata viata…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.