Mă întreb de unde atâta grabă

Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar parcă prea se schimbă repede dorinţele oamenilor în materie de vreme.

A fost, în sfârşit, o iarnă serioasă, lucru care m-a bucurat, mulţi dintre cei care o tot invocau şi-au dat seama după doar trei zile că de fapt, nu vor zăpezile de altădată, biata iarnă a fost primită cu uau! ninge! ş-apoi hai, sictir! că ne-am săturat! şi s-a dat dusă. A venit primăvara, brusc prea călduroasă, motiv de făcut cruci pentru cei ce îşi potrivesc cravata după cum sună horoscopul la teve.

Cert e că oamenii sunt grăbiţi. După trei zile de acelaşi anotimp, îl şi vor pe următorul. Ba că le e prea cald, ba prea rece, de-ajung la concluzia că o super-haină care să ţină vara rece şi iarna cald ar anula orice moft legat de vreme.

Inevitabil, viaţa unora dintre noi e strâns legată de anotimpuri (ştiu cel puţin o categorie, cea a iubitorilor de munte), iar unele anotimpuri ne plac sau ne sunt mai de folos ca altele, însă să-ţi doreşti trecerea de la unul la altul pe sindromul temperaturii nedorite, e sinonim cu a vrea să-ţi treacă viaţa cât mai repede.

Nu ştiu anume ce, dar şi faptul că suntem la îndemâna paralelei 45 mă face să cred că e părtaşă la vină (mereu există o explicaţie în-afara noastră), iar noi având parte de o paletă completă de treceri de la frig la cald şi invers, avem loc şi de mofturi pe temă. Nordicii oare ce-or face? Bine merci, relaxaţi, sunt sigură.

Chiar şi cu un anotimp universal s-ar găsi motive de grabă, căci imaginaţia oamenilor în materie de nemulţumiri nu doarme niciodată.

Ca drept dovadă, iaca de visaţi la o zi de vară, dar nu insultaţi primăvara cu graba spre ceva ce oricum vă va mulţumi doar câteva zile, evident primele. Priviţi iarba cum abia răsare dintre frunzele moarte şi fiţi părtaşi creşterii ei, dacă se poate, zi de zi. Doar aşa va conta mai puţin confortul termic şi măcar un pic mai mult, identitatea fiecărei zile în ceea ce numim cu nonşalanţă de clişeu, viaţă.

vara pe munte in Siriu

fotografie realizată în 2010, iunie, Munţii Siriu

P.S. Dacă stai şi observi schimbările naturii din jur, mai că-ţi pare rău că trec aşa de repede anotimpurile… Asta, pe lângă multe altele la care omul cugetă uneori şi acceptă cu greu trecerea timpului.

8 Comentarii

  • Nu cred ca ti se pare. Mai degraba e o realitate asta.
    Cred ca e o consecinta a faptului ca traim in acest secol al vitezei.
    Din pacate, ne-am pierdut majoritatea dintre noi, orice firicel de rabdare. Vrem totul la gramada si nu mai avem chef sa alegem. Si pe deasupra, nemultumirile sunt cu miile.
    :(

  • De ce sa vreau sa alerg dupa vara…primavara asta e minunata, multdorita, placuta la atingere si in curand si la vedere…cum sa nu ma bucur cand e caldicel afara si seara si dimineata, cand alerg in tricou, cand vad prima salcie inmugurita si primul copacel cu flori galbene, cand in piata apar florile adevarate de gradina si iti iei in buchet pentru acasa, iar dintr-o salata (fie ea si de sera dar macar de sera romaneasca) iti umplii un castron…primavara trebuie traita si e frumoasa si in oras si in natura.

  • Eu nu vreau sa treaca primavara prea repede, e prea frumoasa sa o privesti si sa o admiri, atunci cand infloresc florile, copacii, rasare iarba cu verdele ei crud, cand incep sa cante pasarile si totul renaste la viata. Imi doresc sa fiu cat mai mult in mijlocul naturii si sa o pot admira cat mai mult.
    Din pacate cei ce se plang acum de primavara la vara se vor plange ca e foarte cald si zapuseala si ca nu pot parasi aerul conditionat ca sa iasa afara.

  • @Claudiu: asta am observat si eu, ca rabdarea e o virtute pierduta, cel putin in Bucuresti unde si timpul trece parca mai repede ca oriunde…

    @Mike, Vio: cei care iesim des in natura stim si ce “contine” ea, la ce sa ne uitam, sa urmarim. Mi-am dat seama ca multi oraseni (dar nici cu cei de la tara nu mi-e rusine) nici nu stiu ce sa vada cand merg in natura si astfel, se plictisesc repede.
    De-asta ei inteleg distractiile prin intermediul gratarelor sau al mersului la pensiune si stat cu berea in fata, fara simpla activitate de a te bucura cu adevarat de ce e in jurul tau.

    Cat despre primavara, era asteptata cat sa topeasca zapada si sa alunge teribila iarna. Acum deja e plcitisitoare, iar daca s-ar mai pune si niste ploi, foarte bune de-altfel, pamantul e inca insetat in multe zone, ar fi de-a dreptul culmea! cum adica, sa ploua??!

  • Mie imi plac toate anotimpurile, atata timp cat sunt “la locul lor”, imi place normalitatea decurgerii lor. Imi plac iernile cu zapezi cat casa , dar imi place ca Primavara sa isi intre si ea in drepturi atunci cand vine timpul ei. Un singur regret am: ca nu am vazut ghiocei prin padurile de pe munti; anul trecut ii vazusem prin februarie, dar zapada era foarte mica; acum i-am cumparat de la o mamaita din piata si i-am mai vazut prin gradinile oamenilor… inca mai sper insa :)

  • @Gabi: pai de-asta zic si eu ca-s prea scurte anotimpurile ca n-apuc sa fac o gramada de lucruri gen sa merg si pe munte cat inca mai e zapada, sa merg si dupa ghiocei si atatea altele…

    @Geocer: atunci te invidiez pentru oamenii din jurul tau desi bag seama ca dupa numarul de comentarii frumoase, ncii cei din jurul meu nu-s mai prejos :)

    “Ghinionul” meu e ca mai prind din zbor una-alta, discutii din tramvai sau metrou si inevitabil, impresia generala e ca lumea se grabeste. Mi-ar placea sa fie doar sindromul bucuresti…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *