Jurnalul unui nou Decembrie

De curând am fost acasă (la țară – iată că acum am două acasă și nu e deloc rău) și nu țineam neaparat să împart cu lumea din încărcătura cu care m-am întors (și nu mă refer la ce am în… lada frigorifică).

Sunt egoistă cu lucrurile pe care nu le pot dărui așa cum se cuvine.

Acum, ascultând Alexandrina live (grazie mille, Monica!), mă uitam pe poze și am început să scriu despre…

~ cum am o slăbiciune pentru tufănicile (din grădina mamei acum, altădată a mamaiei) care înving brumele toamnei și de multe ori chiar primele ninsori,

toamna tarzie. tufanici

~ cum pot exista totodată și soare și ghiață și flori,

toamna tarzie. tufanici, soare si ghiata

~ cum unele legături sunt făcute să dureze doar câteva anotimpuri,

flori de gradina

~ cum poți deveni inutil când o parte din tine lipsește și totuși rostul lumii merge mai departe (primăvara nu e amânată pământului),

abstract. un camp arat. un scaun. o zi cu soare

~ cum nu dispare echilibrul când închizi ochii…

viata la tara. somnul gainii

~ și cum e loc de-un ochi dacă e loc pentru lumină.

cos de rachita/nuiele impletit

***

Apoi despre…

~ cum sălbaticul pisoi va înceta să mai vadă în mine un vânător

viata la tara. pisica

~ și cum mirosul prăzii îl va învăța să vâneze.

viata la tara. soricei

***

Și mai apoi despre…

~ cum deasupra mormintelor se înalță uneori doar cer alb și crengi negre…

cotofana

***

Pașii se pierd înspre dealuri…

~ trec pe la fântâna atât de dragă-mi,

viata la tara. la fantana de sub nuci

~ ce-mi deschide de fiecare dată altfel, ochii…

izvorul

~ și descopăr cerul printre crengi goale de nuc din ochiul dezghețat de apă,

oglindirile nucului

~ iar când nu îmi găsesc întrebarea

nuca mancata de veverita

~ mi se răspunde…

o nuca pe jumatate

***

Dealurile alunecă, se schimbă, pe cât crește copilul din mine pe-atât îmbătrânește povestea lor și totuși…

~ printre tulpini de izmă ultima respirație a rămas așteptând

bule de aer in ghiata

~ în lacuri cât poți cuprinde într-o palmă

de pe dealuri. lac inghetat

~ iar ochii caută aceleași zări dintotdeauna,

viata la tara. de pe dealuri

~ secretul unei îmbrățisări perfecte în doi

de pe dealuri. copaci imbratisati. doua pluti

~ sau al delicateții sublime.

floare de curpen

***

Seara mă întoarce acasă închizând porțile din urma-mi…

~ impletiturile de fier putrezesc ca și cele din răchită pe care cu atâta grijă le răsuceam… demult,

impletitura gardului

~ iar doagele au mai îmbătrânit inevitabil, încă o fostă toamnă.

doagele si anii

***

Epilog??!

~ sau nu…

Printu. un catel alb-negru

5 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *