Zilele acestea simt o dorință puternică de a mă spăla cu apă rece pe față. Și se întâmplă, desigur, dimineața. Apa de Brașov e atât de rece că la a treia apucare a apei cu mâinile amândouă simt că mi se retează falangele II și III. Obrajii însă mai vor. Apoi îmi afund fața în prosop, îl îndepărtez fără să șterg vreo picătură rămasă și simt din nou nevoia să mă spăl. Mă privesc în oglinda luminată slabă și cu reflexie deformată. Nu-mi înțeleg această stare.
De câteva ori pe zi nevoia revine și îmi imaginez spălatul. Funcționează la fel de bine ca cel real, e o cerință a minții, nu a pielii. Dacă nu mi s-ar întâmpla ziua ar putea fi, la fel de bine, o trăire ca de vis, genul acela de vis repetabil.
Așez unele sub altele, ca la matematică, întâmplările prezentului, apoi trag linie, socotesc. Mă simt ca un creștin în post când își pregătește spovedania și are grijă să nu rateze vreun păcat. Poate un astfel de creștin ar fi mai îndreptățit să simtă nevoia spălării, eu nu. Nu am nimic de uitat, de dat deoparte, de iertat. Tot ce am e bun avut cu mine, bune și rele deopotrivă, toate experiențele au contribuit la: eu, azi.
Îmi explic, simbolic, că mă primenesc pentru o nouă etapă a vieții mele. Ca o vrabie ce-și aruncă apă peste aripi cu ciocul ei minuscul.
Este ciudat cat de aproape ma simt de apa aceea rece si de senzatia de nou inceput de care vorbesti. E bine, schimbarea de directie e obligatorie ! „Eu azi” = suma a tot ce am fost si nu am fost eu ieri. Punct si de la capat. Fiecare pas este o lectie.
Am fost tentată să dau vina pe astenie, apoi pe anxietatea „prietena mea”, dar era altceva. Schimbarea, etapa, „punct și de la capătul” – astea nu vin când vrem noi sau când anumite șabloane o cer (gen vârsta de 30 sau când schimbi orașul, jobul etc.), ci când sufletește și mental simți că ai de-a face cu următoarea ediție de „eu” 🙂
Exact. Fix. Nici nu se putea spune mai bine. Pe cuvant de „eu” intr-o schimbare majora. „Next”, asa obisnuiesc sa ma alint in ultima vreme. Cu toate piedicile si suturile de rigoare. Intre doua, acolo e farmecul 😉
Sună bine, Next 😉
Orice inceput este incantator, de aceea sa nu te miri ca e placut sa reincepi de atatea ori. Calatoria continua, regio. 🙂
Poata ca am imaginatia bogata… Lara Croft! daca te uiti atenta la poza zici ca ai doua arme (aka. bretele) nu nu, n-am fumat nimic. :))
Poza e puțin nepotrivită pentru postare, n-am găsit-o pe aceea în care îmi arunc apă în cascadă peste față 😀
Am avut parte de multe începuturi până acum, cele mai multe destul de dure, prea puține ușoare. Poate că e ușor de data aceasta și nu mai am nimic de făcut, doar să mă asigur că nu visez (de aici analogia cu apa rece…)