Invins propriei victorii

Ma dor mainile, dar le spanzur peste taste si scriu,
de ce naiba mai vreau sa mai si scriu, nu stiu,
as putea avea degetele luxate, rupte, eu le simt, cat MAI simt,
doar tepene, amortite, umflate
si nu-mi aduc aminte ce s-a mai intamplat intre mine si pereti in ultimele ore,
tot ce stiu e ca nu intelegeam DE CE
a trebuit sa muncesc in viata asta CHIAR pentru toate,
de ce sub lucrurile care-mi plac se afla intotdeauna ceva urat, ceva murdar,
ceva cu care trebuie sa lupt
si am vrut sa-mi descarc MACAR ciuda si sa plang,
dar nu mai era loc si pentru lacrimi de atata PRAF
cum nu mai e nici pentru PUNCT…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.