Intens

Pasti. Oua rosii. Rosu intens

Când ceva e fad ni se spune că e nevoie de contrast. Ca să ne vedem noi înșine mai bine din pata de mulțime, căutăm să contrastăm, să trasăm contururi clare între noi și restul. Să găsim aceea culoare care să ne facă unici dincolo de ADN.

Când imaginea de ansamblu nu e cea mai potrivită, ni se spune că e nevoie de încadrare. Omitem, adăugăm, decupăm și povestea se declanșează exact cum ne dorim să fie citită.

Nu vorbesc (doar) despre fotografie.

Eu vă propun însă altceva.
Să dăm regulile la o parte. Să luăm lumea așa cum este ea și să ne dorim să fie intensă.
O singură culoare, o singură limită, un singur cuvânt, o mie de povești.

Câteodată am speranța puternică că nu suntem un popor de oameni resemnați. Că deși luăm totul cum ni se servește încă mai știm să rezonăm măcar în momentele cheie, unul dintre ele fiind Paștele.

Și pentru că aici voiam să ajung, una dintre tradiții e să păstrăm lumânarea aprinsă de la biserică până la intrarea în casă și chiar și acolo s-o lăsăm să ardă o vreme. Mi se pare extraordinară această metaforă dincolo de conotațiile de legendă care o înconjoară.

Să purtăm lumina, să o ocrotim, să o ducem în casa noastră! Să-i dăm sufletului nostru intensul și de bucuria lui, să ne bucurăm!
Cât de greu poate fi?

p.s. am înnroșit ouă, am pregătit ceapa verde, roșiile, am copt un chec. Le voi lua cu mine la munte și întrebându-mă dacă nu-mi lipsește sărbătoarea în familie, mi-am dat seama că familia începe cu mine, iar spre munte mă îndrept ca înspre casă. Cu sufletul aprins, arzând. Cu bucurie…

ouă… roșii…

7 Comentarii

  • Oooo, Doamne, MeetTheSun, ce rasarit de soare magnetul postului tau.
    Cata implozie de bucuria vietii a unui Univers nebanuit.
    Intalnirea ta cu muntele este nazuinta sufletului, de a se implini de el insusi, cu un altruism , demn de Minunea Invierii.
    Si privind fascinat…,”oua….rosii”…,rosii…rosii….”, murmur fascinat Ecce homo.

    Sarbatori luminate! Madi si Onu.

  • Nu vreau sa iti stric buna dispozitie, asa ca filosoful din mine o sa taca :) Este greu sa vezi lumea “asa cum este ea”, dupa ce ai facut filosofie :))
    Ma bucur sa aud ca ai reusit sa termini pregatirile pentru Paste, eu una am fost putin mai lenesa anul acesta, pentru ca nu mi-a permis timpul sa stau prea mult in bucatarie si am cam devalizat market-urile.
    Si, asa cum ai zis tu, familia si casa sunt acolo unde te simti cel mai bine.

  • Claudia, stiam eu ca tu esti un “om al muntelui”. De-aia am si dat drept cheie a unei criptograme pe care am publicat-o de curand faptul ca in curand o sa te vedem “suind pe varf de munte”. Iti doresc sa ai parte de un Paste Fericit, oriunde te-ai afla.

  • Hristos a inviat, tuturor!

    Adevarat a inviat, Ddunia!

    Am cam ramas in urma cu raspunsurile, dar recuperez acum 😀

    @Madi si Onu: nu stiu daca m-am ridicat la inaltimea cuvintelor voastre, ma inhiba sa le raspund, o voi face odata cu noul jurnal de munte.

    @Shaman: am dat si eu click pe acel Dimox din footer-ul paginii si am descoperit ca e in rusa. Habar n-am cum am luat-o si de unde, cert e ca am luat-o mai de mult, dar o tineam dezactivata pana cand am hotarat ca mai simplu de asa nu pot gasi 😀

    @Irina: Am vazut ca te-ai ocupat si de pregatiri, iepurasul te-a ajutat in toate, iar filosofia sunt sigura ca a lasat loc si spiritului optimist al sarbatorii.

    @Geocer: daaa… ce mi-am mai batut capul cu acel “suind” :”>

    @Ddunia: bag seama ca inconjori pamantul zilele acestea, te asteptam acasa cu impresiile, cele de pe blog sunt un pic cam vagi, motiv pentru care unii dintre noi sigur sunt tare curiosi. Pe cel putin unul il stiu chiar eu :)

  • Adevarat a inviat, MEET THE SUN.
    Aprecierile noastre, au fost vibratia adecvata, la emotia declansata de personalitatea ta.
    Si nu asteptam alta reactie, decat aceea, de a le fi perceput esenta care te exprima, in momentul lecturii si comentariului.
    A fost un gen de Carpe diem.
    Madi si Onu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *