Hibernala

Bocancii de iarna si pioletul

Dupa o vara si o toamna in care muntele mi-a dezvaluit cararile sale si mi-a umplut sufletul de bucurie, a venit timpul sa ma pregatesc de iarna, de prima mea iarna pe munte. M-am intalnit deja cu o prima ninsoare si daca e sa fiu sincera, cat o fi barlogul de cald si muntele inghetat tun, tot n-o sa stau departe de regatul inalt si alb. Doar ursii… hiberneaza.

Am asteptat de mult momentul in care picioarele mele sa simta incatusarea indiferenta si aspra a primilor bocanci de iarna. N-am dormit cu ei in picioare, doar m-am fatzait robotic prin fata oglinzii ca dupa achizitia unei rochii de gala (cam atat au si costat) si nici n-o sa-i trec prin proba unei plimbari la astfalt, desi tare m-ar bate gandul unei astfel de torturi. Ii tin pregatiti pentru primii nostri pasi impreuna. Pe zapada!

Si sa nu cumva sa uit pioletul! Ziceam acum cateva luni ca “nu ma vad cu un piolet…”, mi se parea chiar putin haioasa imaginea asta. Ei bine, e chiar o senzatie placuta sa tii unul in mana, mai ales pe strazile din Bucuresti, si mai ales dupa ce inveti cum sa-l tii departe de proprii genunchi.

Si da, asta a fost in sfarsit, un shopping adevarat si dupa standardele mele :)

Later edit: Dupa ce am scris acest post, m-am intrebat de ce am facut-o. De bucurie. Si atat. N-am avut nimic important de transmis pentru ceilalti, a fost (si e) doar o  stare de entuziasm pe care o ai cand iti cumperi primul calculator sau prima masina sau fiecare ce asteapta mai mult si mai mult. Asa simt eu vis-a-vis de aceasta iarna si de pregatirile pe care le fac cu nerabdare si cu mult dor de munte.

Va multumesc tuturor celor care mi-ati simtit si inteles aceasta bucurie (va stiti voi si va stiu si eu) si sper sa ne (re)vedem cat mai curand pe creste.

11 Comentarii

  • Multumesc, de-abia astept sa le fac proba :)
    Urmeaza coltarii si cu inca cateva marutisuri ma simt gata de orice! Vorba vine “gata de orice”, stiu si eu, dar ma bucur de toate acestea ca un copil care isi ia foarte in serios jucariile :”>

  • Asta era replica verisorului meu – pe atunci de 6 anisori la orice intrebare; Il intrebam : de ce ai facut asta sau aia; raspunsul sau invariabil: “de bucurie”.

    Ma bucur si eu pt tine; sa-i stapanesti sanatoasa; :)

  • @boga: bete am doua acum, dar vor ramane acasa. De-abia astept sa folosesc pioletul fara sa-mi invinetesc genunchii 😀

    N-am mai zis nimic de suprapantalonii mei cei noi si meseriasi, de cagula, de polare… ce sa mai… o juma’ de sifonier si tentatia… continua :)

  • @meetsun Mersi ptt raspuns’
    aoleu, da’ la ce-ti iei tarnacopul dupa tine, caratzaoare ce esti?

    Am auzit eu prin vecini ca lumea te asteapta la schi:

  • @mali: vezi o chestie in poza sprijinita de cutia bocancilor? Eh, aia e o mare parte din piolet 😀

    Dex-ul zice asa: PIOLÉT, pioleți, s.m. Instrument asemănător cu un mic târnăcop, folosit de alpiniști. [Pr.: pi-o-] – Din fr. piolet.

    iar de vazut unul poti urmari cautarea google dupa imagini.

  • mi se pare super tare postul tau! in sfarsit ti-ai luat aceste lucruri la care visai atat de mult…si e normal sa fii entuziasmata, e o realizare din multe puncte de vedere!mi-ar fi placut sa te vad cu pioletul pe strada!iti dai seama ce gandeau nestiutorii?

  • @nico: Stai sa vezi ca mi-a venit si sacul de dormit pentru iarna, prin curier ca in Bucuresti nu se mai gaseau pe gustul meu 😛
    Ieri eram chiar foarte nerabdatoare sa vina si am facut o lista dintr-o suflare in pagina “O Fraza pe Zi” cu “bijuteriile” mele :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *