Am citit o poezie azi – Porcul, de Marin Sorescu (vol. La Lilieci).
Mi-a plăcut mult, ca tot volumul de-altfel, e despre viaţa şi graiul oltenesc, aşa cum erau ele mai demult, înaintea noastră şi pentru că e lungă tare o să vă scriu doar un fragment:
[…]
Am întrebat-o odată pe mama.
Îmi murise un pui de găină,
Pe care-l crescusem prin casă.-Aşa-i că ne vom întâlni cu puiul pe lumea cealaltă?
Luată prin surprindere,
mama s-a gândit putin, apoi mi-a spus:
-De ce să te păcălesc?
Nu ne vom întâlni cu puiul tău în rai.
-De ce?
-Asa. Pentru că păsările şi animalele…
Mor şi moarte rămân.
Ele n-au rai – n-au nimic.Foarte mult m-a durut asta.
Cum să nu existe decât pentru oameni iluzii?
Si mie imi place foarte mult Sorescu… si Nichita…