Firimituri

Cel mai greu e primul cuvânt.

Citesc o carte despre răul uman și când nu mă întreb dacă mă potrivesc unui anume tipar, încerc să îi potrivesc pe anumiți oameni din viața mea. De ce simt nevoia să fac asta și nu doar să mă rezum la minutul de lectură recreativă?!? Știu de ce, când crești un copil îți amintești că ai nevoie de niște răspunsuri îndelung amânate.

Nu am o imagine prea bună despre mine zilele astea. E ciudat că am realizat asta când stând de vorbă cu necunoscuți, am evitat contactul vizual direct. Și nu o dată. Probabil e normal să ajungi la asta când stai mai tot timpul cu un copil mic, socializarea se reduce considerabil, provocările intelectuale și ele. Socializare pe care de-altfel o cam evit pentru că și ea se învârte în jurul copilului; și chiar dacă schimb subiectul, mă autosabotez ajungând tot la maternitatea de zi cu zi.

Reușesc doar uneori, când alerg, să mă rup de mine cea de toate zilele și să mă las în voia niciunui gând. Alerg tot mai rar. Alergările mele #candbebedoarme sunt un fel de liturghia minții. Pentru suflet sunt drumețiile. Pentru trup încă aștept minim patru ore legate de somn.

Dacă viața de acum e o masă pe care o privesc din tavan, atunci sunt datoare să spun că ceea ce văd arată și se simte a fericire molcomă, a viață cu griji normale. Dacă îmi pun ochelarii cu o dioptrie mai sinceră, atunci văd firimiturile, nelipsitele firimituri a căror prezență îmi amintesc de ne-urile mele: nerăbdare, neatenție, nehotărâre, nervi, dezorganizare, indulgență etc.

Probabil sunt și alte ipostaze prin care trece omul într-o viață, nu doar aceasta de părinte a unui bebeluș, în care defectele se accentuează prin lipsa timpului de a le combate sau măcar ajusta. Propriile alegeri, printre care independența de familie, m-au adus aici. Adică mândria și un strop de libertate.

Cel mai greu e primul cuvânt. De aceea copila se uită la mine cu multe feluri de priviri, dar spune de fiecare dată aceleași ma-ma-ma-uri sau me-me-me-uri așteptând ca eu să și fac ceva, nu doar să o ascult. Căci da, asta e cheia, să și faci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *