dor de alb

Mi-e dor de munte. Cum sa explic asta? Poate ca nici nu trebuie. Am ajuns sa-mi iau gandurile de la Inaltimea sa, Muntele, tocmai ca sa nu ma simt coplesita de dor. Urmeaza o tura, prima mea tura alba, adica cu zapada inclusa. Eu n-am mai fost iarna la munte. Nu plimbare, nu schi, nimic. Cateodata s-a intamplat sa trec si sa vad muntii inzapeziti, dar doar atat. Imi va placea oare zapada? Ma va placea oare muntele?

Am inima cat un purice de emotie. Cum sa mai explic si asta? Cat un purice teribil de indraznet si de neastamparat. Il tin bine intre coaste si-i spun: 

esti un copil, nu te fa mare!

9 Comentarii

  • e secret itinerarul tau? eu m-am gandit sa fac duminica asta traseul pe care ai fost tu acum doua duminici ! sa vad daca o sa am cu cine… mult noroc si vreme buna… sunt sigur ca o sa-ti placa muntele imbracat in alb…

  • Nu e deloc secret si presupune chiar o mare gasca :)
    Inca n-am mers iarna pe munte si doar nu era sa incep singura??! Trebuie sa vad mai intai ce si cum. E greu cu rabdarea, recunosc :”>
    Amanunte… in jurnalul de dupa :)

    Vreme frumoasa si tie! Adica… alba si linistita :)
    Mai sunt niste baieti de pe carpati.org care merg in Ciucas. Si altii care vor sa-mi regaseasca urmele pe poteci, dar deja sunt aroganta :”>

  • Chiar mi-ai facut dor de El, de Maria Sa Muntele invesmantat in haina nou, in haina alba ca de sarbatoare. Te asteptam cu imagini din excursie !

  • “Ceata, ochii-mi pleaca de pe fata
    Se rostogolesc prin piata
    Te cauta mereu, te cauta mereu
    Te cauta mereu, te cauta mereu[…]”
    —————Ada Milea – Ceata

    eh… am cam cautat zapada prin ceata 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *