Cum se vede lumea când n-o priveşti în ochi

Dacă s-ar da medalii pentru ignoranţa cu care se raportează românii la România, probabil aş primi una. Nu-mi pasă prea mult. Nu are de ce să-mi pese şi nici pentru cine. M-am retras în colţul meu de lume de unde deschid ochii doar când vreau şi privesc prin ferestre pe care singură mi le deschid. Nu-mi pasă că unii suferă de foame sau că Băsescu e un nenorocit, că Boc e încă prim-ministru, că Opoziţia e ipocrită şi jalnică, că ţara se duce de râpă. E selecţia naturală până la urmă şi cei care s-au obişnuit să-şi ia porţia de viaţă de la Stat cum ia bolnavul pastilele dimineaţa din mâinile infirmierei, să se trezească o dată! Şi eventual, să umble!

Cum de vreo câteva zile am televizor şi cum e greu să te strecori fără să nu afli chestii chiar dacă nu ţi le doreşti, iată cum se vede de pe marginea terenului, fără ochelari şi fără prea mult interes…

Episodul 1. Politica – ah, mi-e rău!

Un psd-ist, nu ştiu ce şef pe la Piteşti, e arestat. Ăia de la Realitatea urlau şi protestau. Apropo de asta, aici s-a ajuns cu jurnalismul în ţara noastră? S-a ales praful de obiectivitate şi deontologie… ca să nu mai zic de ADEVĂR! Apoi, ăla arestatul, vinovat sau nu, leşină, crapă, cum fac toţi frate cât sunt prinşi! Adicătelea, când fac afaceri, de tu om normal n-ai putea să dormi nici lovit cu ciocanul, nu-i apucă leşinul, dar când vine amărâtul de DNA cu o arestare, îi apucă pe toţi toate bolile. Şi uite aşa încep televiziunile şi urlă că Băsescu (întruchiparea diavolului căci doar DRACU e cel vinovat de toate, noi fiind popor creştin şi neprigănit) l-a omorât pe bravul soldat nevinovat. Ce atac de cord, ce dramă! Suspină ţara că bietul om se apropie de groapă! Şi totul e spus cu o mizerie de vorbe ce mă dezumanizează simţitor de la o secundă la alta şi schimb canalul….

Episodul 2. Presa – nici Badea nu mai e ce a fost…

Nu vreau să mă leg neaparat de el. Dar şi de el. Înjură ca la uşa cortului, uită că e ziarist, că e la tv şi nu pe maidan cu prietenii la o şuetă. Sau e pe maidan şi atunci care mai e diferenţa între ceea ce blamează şi dumnealui??! M-a întristat ipocrizia de care dă dovadă acum. Pe vremuri îmi plăceau emisiunile sale, păstrau limita decenţei fără a ştirbi din tăria şi aciditatea cu care îşi prezenta subiectele. Acum a rămas doar acid, ca o sticlă sub presiune, pe gâtul căreia cineva ţine degetul apăsat şi lasă spuma să iasă doar cât să se vadă efectul.

Dar ca el sunt mulţi. Am recunoscut pe diferite posturi oameni pe care îi urmăream pe vremuri, cu care am crescut la tv, oameni care au crescut cu noi şi care acum sunt canalii cu voci ascuţite pregătite să lovească acolo unde arată săgeata portofelului. Abia mai poţi urmări relatarea vreunuia ziarist-procuror fără să simţi pulsul inimii crescând odată cu vocea care urcă şi urcă de parcă apocalipsa bate la uşă şi tu eşti încă cu şoşonii în picioare, iar ăla pe care îl înfierează îţi e dintr-o dată antipatic, chiar duşman de moarte, şi dacă ar purta numele maică-ti şi tot ai condamna-o ca o brută înrăită ce eşti deja…

Dacă majoritatea românilor e cea care priveşte acest spectacol grotesc, îl trăieşte, îl respiră şi îl susţine, atunci nu mă miră deloc cine (mai) suntem…

Episodul 3. Supravieţuire – câinele sau moartea cu patru picioare

Dacă noi ca fire de români mândri şi daţi naibii nu suntem în stare să ne organizăm şi să devenim prosperi, iată că protejaţii noştri reuşesc. Aproape că sunt invidioasă pe spiritul de gaşcă(HAITĂ) al acestor patrupede pe cât de gingaşe pe atât de periculoase. Dacă n-ai fost muşcat nici tu, nici ai tăi, dacă n-ai făcut accident de maşină ferind un câine sau dacă nu ocoleşti seara tot cartierul ca să nu cumva să traversezi un parc de 15 metri unde doarme haita, atunci eşti marele lor FAN!

Ce dacă eşti pensionar şi faci foamea??! Tot găseşti un colţ de pâine pe care-l serveşti conştiincios în fiecare seară.
Ce dacă eşti un proprietar cu rate (fost băieţaş de cartier) care ai reuşit să iei cu şpagă loc de parcare la scară? Te lauzi la bere că ai paznici la maşină şi le duci în punguţă oasele rămase de la friptură, iar când paznicii îl pun pe câte unul jos, priveşti din spatele perdelei bucuros că îşi fac meseria pentru nişte oase…
Ce dacă eşti ong-ist muritor de foame, cu o slujbă reală de rahat, dar îţi permiţi să ieşi în cluburi de intelectuali deştepţi, la întâlniri ce fac inima-ţi de revoluţionar să tresalte??! Aperi bietele sufleţele nevinovate cu atâta hotărâre că nu mai ai timp să treci efectiv pe la adăposturile alea sau pe la spitalul de infecţioase unde minim o sută de oameni pe zi îşi târâie cioturile sfâşiate ca să facă vaccinul ce nu-i va absolvi însă şi de frica cu care vor merge de-a pururi pe străzi…

Şi pot continua la infinit cu exemplele, dar nu pot muri/suferi la infinit oameni pentru simplul motiv că nu avem încă un infinit de câini…

Între dobitoace şi fiare, e clar că cele din urmă vor câştiga.

Episodul 4. Deocamdată ultimul

Dacă aş privi în fiecare zi măcar printre gene toate acestea m-ar copleşi durerea, tristeţea, indignarea, revolta. M-aş înrăi ca un demon şi mi-ar creşte ghiare cu care aş sfâşia fără preget. Aş deveni o slugă de consum care trăieşte între două pliante cu oferte. Mi-aş limita dorinţele la a deveni celebră într-o zi, eventual publicând ceva pe youtube care să facă din mine “mitsana din Berceni” şi m-aş război cu cine ştie ce altă “iluminată” din comuna vecină, iar lumea s-ar uita la noi iniţial refractar, apoi cu interes, iar bârfa de la cafea m-ar avea ca subiect; mi-aş trăi sentimentele de intelectual ratat odată cu personajul unei telenovele turceşti asta dacă nu mă identific cu vreunul românesc din cele cu ţiganii – deocamdată îmi lipseşte limbajul, dar ce nu face omul pentru… celebritate??!

Dacă v-aş privi în ochi în fiecare zi, dragi români, mi-ar părea rău că unii dintre voi sunteţi mai nesimţiţi ca mine, că sunt atât de fraieră încât păstrez distanţa intimă la orice ghişeu, că mă spăl pe dinţi când ies din casă şi nu suflu duhori în ceafa nimănui, că merg cu gunoiul în buzunar până la primul coş – dacă dau de vreunul, că lucrez la privat şi că-mi plătesc dările fără să aştept să mi se dea ceva moca, că nu simpatizez cu acele categorii de oameni ce pot munci, dar n-o fac, acele lepre ordinare bune doar la instigat şi revoltă şi la aruncat vorbe…

Dar n-o fac. Nu vă privesc. Nu-mi pasă de voi atâta timp cât un individ ca mine nu vă serveşte la nimic.

P.S. Postul nu se adresează celor care sunt de acord cu mine (nu neaparat 100% că doar Papa e atât de catolic). Ceilalţi nu vor apărea pe aici pentru că nu am banere cu femei goale, nu scriu porcos, nu lovesc în bloggeri “consacraţi”, e un post mai lung decât un sms (başca că e lipsit de umor), nu ştiu care sunt ultimele paraşute din Libertatea şi nici nu am scris ceva despre ele şi nici google-ul n-o să-i aducă din vreo căutare nefericită pe-aici, căci majoritatea cuvintelor sunt scrise corect şi nu aşa cum se aud de la televizor…

11 Comentarii

  • Tine cont ca si Papa este ales in urma unor alegeri, deci politica, deci manipulare, deci … imagineaza-ti ca nu-i chiar sfant cel ce reuseste sa ajunga acolo ;))

  • @Hell biz (mi-am permis sa-ti despart numele in silabe 😀 )

    Vorba vine “mai catolic decat Papa” caci doar vorba a mai ramas… probabil o fi fost vreun papa care sa-si merite aceasta vorba… Apropo de asta, ca tot mi-am amintit, l-au sanctificat (sau l-au propus pentru) pe fostul papa. Cica a facut o minune, s-a vindecat o calugarita. Ok, n-am zis ba, n-am carcotit, dar cu o singura minune se face Sfintenia??!

  • Hm… nici ca puteai explica mai bine de ce nu ma uit la televizor. Sunt absolut umit cum ai scos din subconstient tot adevarul despre tv si, ce-mi place cel mai mult, este modul realist cum vezi reflectarea mass-media in romanii ahtiati dupa asta.
    Si e cat se poate de adevarat si motivul pentru care majoritatea celor ce se uita la tv. nu vor intra pe blogul tau.

    In apartamentul in care locuiesc acum, cu chirie, este si un televizor. dar a fost pus pe frigiderul din bucatarie (acolo incurca cel mai putin) si inca mai are pe ecran post-it-uri de vara trecuta…
    Ce ma uimeste cel mai mult e ca-l platesc lunar (vine la pachet cu internetul) si nu ne gandim sa renuntam la el, desi n-a mai fost pornit de cel putin 5 luni.

    PS: as dori sa pun pe blogul meu un link catre textul tau, cu mentiunea ca in acel link e cel mai bine descris motivul pt care nu ma mai indeamna nimic sa verific macar daca televizorul mai are semnal.
    Imi permiti? :)

  • @Claudiu: intre filme ne mai uitam si la televizor, e campionatul european de patinaj acum si pentru aceste rare evenimente merita sa te uiti. Mai sunt si emisiuni care merita toata atentia cum este si “Profesionisti” de pe tvr1, cu Eugenia Voda. Pacat ca se difuzeaza sambata noaptea pe la 11-12. In rest, e totul o pleava care se asterne si pentru care vantul ce ar imprastia-o lipseste din constiinta celor mai multi romani.

    Sigur ca poti pune un link.

    @Shaman: Cand aparuse emisiunea si cativa ani dupa aceea, Badea era de departe unul dintre cei mai urmariti oameni de tv (vorbesc de mine). Se “lua” de toti si de toate ca sa zic asa, chiar daca era platit doar de unii…

    Apoi a aparut un val, in frunte cu Andreea Cretulescu si inca cativa de la Realitatea si Antena care au inceput a practica un stil foarte violent, agresiv, nu atat prin cuvintele folosite ci si prin ton, atitudine – devenind ziaristi-interogatori care pleaca de la prezumtia de vinovatie a oricarui invitat mai putin al celui aservit = cel cu banii.
    Aceasta violenta s-a raspandit ca o plaga si rar mai poti auzi o stire prezentata pe un ton obiectiv sau o discutie intre doua personaje in care moderatorul e moderator si nu sustinator al uneia dintre parti.

    Cam asa stau lucrurile acum si acei cativa care s-au aratat vadit insultati de acest post, ar trebui sa se mai relaxeze putin. Am afirmat mai sus ca asa vad eu lumea cand nu ma uit in ochii ei. Daca m-as uita, as deveni ca ea. As intra intr-o tabara sau in alta si as arunca cu noroi. E parerea mea si trebuie luata ca atare. Nu am pretentia decat sa fie vazuta ca fiind una neutra pentru ca asa ma simt si eu: neutra in tot acest conflict care s-a transferat din media intre oameni semn ca televizorul si politica au reusit ceea ce nici Ceausescu n-a reusit. Sa uitam ca suntem oameni.

  • Avem nevoie de foarte mult busuioc, k popor ma refer. Hai sa incepem o revolutie.
    Nu glumesc, as participa cu inflacararea la orice manifestare impotriva oamenilor care au uitat k sunt doar oameni.

  • Citind ceea ce ai scris tu, realizez pentru a nu stiu cata oara, ce bine fac ca nu ma uit la televizor decat vreo cateva zeci de minute pe saptamana. Intr-adevar, spatiul tv este plin de emisiuni revoltator de penibile gen Nora pentru mama, Fata lu’ tata etc. Noile vedete sunt nulitati precum Adelina Pestritu, Liviu Varciu…si exemplele ar putea continua dar nu vrem sa ne intristam de tot ..
    Eu unul, prefer sa citesc o carte buna :)

  • @Dan: si bine faci!
    @Malina: Am citit, dar cum inca nu merg e bicicleta, nici nu stiu ce poveste as putea inventa. Dar daca imi vine vreo idee, poate incerc. Merci de link.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *