Coincidente sau e doar viata…

Din capul locului va spun: NU cred in coincidente!

Ok, o intamplare, una singura, e o intamplare si atat. Ii spun coincidenta si gata. Dar un sir de intamplari ce te lasa masca, in care drumurile se incruciseaza straniu si in care paralele au un punct comun cat sunt ele de paralele, adica un sir de coincidente, nu exista!

Cei care ma stiu beyond these sunny pages se vor intreba ce naiba tot vreau sa zic aici. Nimic, doar atat:

Ca nu cred in coincidente! Ca sa nu ziceti ca nu v-am spus…

4 Comentarii

  • Problema mea e ca le VAD. Ca nu pot trece pe langa. Ca nu as putea trece fara sa le vad chiar de mi-as dori asta. Si cateodata chiar as vrea sa am si eu putina liniste…

    Nimic nu e intamplator. Numai ca oboseala ma prinde din urma. Oboseala, depresia, singuratatea. Uneori toate se intampla ori deodata ori prea repede unele dupa altele.

  • nu sunt coincidente.nu exista coincidenta.vrem noi sa credem in ele, sa ne refugiem in ele.de fapt este soarta.ceea ce trebuie sa se intample de fapt.orice drum ai alege, daca trebuie sa treci peste obstacole tot le vei gasi in cale, daca trebuie sa le ocolesti, chiar daca ai ajuns in fata lor, le poti ocoli.
    te rog sa nu te mai aud cu singuratatea pentru ca ma simt ca o singuratate. sincer…ca eu chiar ma simt langa tine.si mai sunt i altii…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *