Cifre de bun găsit

Uneori simt că tot ce e în jur se reduce la niște cifre banale, dar care prin alăturare devin importante. De pildă, aseară mă aflam în fața ușii. Numărul apartamentului era așa cum îl lăsasem, ușa mea era aceeași, dar parcă o redescopeream cu totul. Mi-am amintit momentul în care am ales-o de la magazin “să fie simplă, fără model” și mi-a fost și mai dragă acum privind-o. De câte ori în viață cumpărăm ușa pe care o deschidem cu (cel mai tare) drag și dor??!

– De ars, n-a ars, îi spun eu lui Andrei cu referiri la întrebarea lui anterioară “pe-acasă ce-o mai fi?!”

Înăuntru era parcă prea ordine pentru cum îmi aminteam eu că lăsasem, mirosea prea frumos pentru cum bănuiesc eu că-mi miroase casa și am savurat din plin clipa. Știu că apoi apare obișnuitul.

În urma celor două săptămâni s-au scurs mulți kilometri, multe clipe frumoase, fără a uita de cele anoste; apoi clasica oboseală, dar și detașarea de toți și toate.

A fost un concediu în care mi-am amintit mult prea des că am 30 de ani deja… Nu știu de ce, îmi bântuiau mereu gândurile cifrele astea două și mă trezeam chinuindu-mă să-mi amintesc ce se întâmpla acum 3 ani, acum 6 ani, acum 10 ani și tot așa… Uneori aveam senzația că sunt încă foarte tânără, că mă grăbesc aiurea și că voi ajunge prea devreme, alteori că vârsta asta e o farsă, că mă simt de 40+…

Am găsit multe mesaje de la voi, foarte multe și foarte frumoase, dar pentru care îmi voi face timp pe îndelete de a le reciti și răspunde. Listele de mailuri și de bloguri necitite îmi arată numere de câte trei cifre și deci, am multă treabă… Bagajele nedesfăcute din hol mai au de așteptat 😉

Și să nu uit, dacă nu cumva se simte deja, mă bucur că m-am întors!

p.s. Să vedem dacă și cafeaua e atât de bună pe cât îmi amintesc. Bună dimineața!

9 Comentarii

  • Hai sa fiu prima care comenteaza. :)

    Bine ai revenit iti urai deja la mine pe blog, aici iti urez multi ani inainte dupa 30.

    Nu stiu ce are toata lumea cu varsta asta, bine, eu am inca 28, dar nu inteleg posomoreala din jurul ei. Suntem foarte tineri la 30 de ani, iar mintea abia da semne de maturitate. Daca nu ma crezi, ia-ti cinci minute si uita-te la faptele si actiunile noastre.
    Da, 40 de ani o sa fie o varsta a implinirii. Poate nici atunci nu o sa stim sigur ce vrem, dar stim cum sa cerem, o sa stapanim perfect formularile, azi bajbaim inca cu nasucul in copilarie si cu un picior intr-un nivel de realitate.

  • @Dunia: treaba asta cu 30 e ciudatica tare ca nu m-a pus pe ganduri cand i-am implinit sau imediat dupa ci acum, la cateva luni bune dupa. Se pare ca nu putem alege vremea contemplarilor, ci ne alege ea pe noi cand ne considera pregatiti…

  • Bine ai revenit Claudia! :)
    Sper ca te-ai simtit bine in concediu.:) 30 de ani este o varsta foarte frumoasa si esti inca tanar, dar cu piciorele pe pamant. In psihologie se spune ca un om isi modifica radical (sau aproape)personalitatea dupa varsta de 25 de ani, asa ca la 30 de ani de fapt iti definitivezi noul “profil”. Trebuie sa stii ca (dupa parerea mea)de abia acum incepe adevarata viata!!!:) . Cand eram si eu mai tanar (sub 30 de ani), mi se spunea adesea ca pe un om care nu a implinit 30 de ani nu-l bagi in seama, adica nu-l iei in serios. Pe mine asa ma enerva chestia asta atunci. Acuma nu. :))
    Toate cele bune :)
    Cu drag tata Oleg

  • Aaa! Am uitat. Iti trimit linck-ul cu pozele facute cu locurile prin care am umblat ultima data:)

    Sper sa-ti placa:)

  • @Mircea: cea mai buna desigur!

    @Tata Oleg: Bine v-am regasit! Asa o fi, dar cine sa ne mai inteleaga si pe noi oamenii??! Cat suntem tineri vrem maturitate, cand o avem, vrem din nou tinerete si daca le avem pe amandoua deodata ca de ce le avem si tot asa…

    Acum ma uitam pe poze si ce mai poze!

    @Shaman: grea treaba cu bucuratul asta cand se lasa asteptat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *