Ce m-a apucat cu germana

Austria-Zillertal-4048-rw.jpg

Chiar așa. Mă tot întreabă lumea de ce m-am înscris la cursuri de germană și am povestit de atâtea ori încât nu mai garantez vreo fărâmă de originalitate acestei postări. Dar eu totuși zic.

Meetsun-ism. În primele mele zile de Brașov, de umblat pe străzi în noua postură de venetic și nu de turist, admirând arhitectura și încercând să pătrund în sufletul orașului dincolo de ziduri și fără wikipedia, am trăit un imbold lăuntric și total neprevăzut că ar trebui să învăț germana ca să înțeleg și să simt mai bine Brașovul.

Rezoluții. Schimbările cer schimbări și e momentul potrivit să faci cât mai multe dacă tot ai ieșit din zona de confort. Eu am pus pe listă germana, Photoshop-ul și înotul pentru debutul brașovean. N-am făcut nimic în direcția asta, că doar făcusem lista și trebuia deja să mă odihnesc după așa efort.

Leneșul mai mult… se auto provoacă. Eu sunt atât de anti talent la limbi străine – când știu cuvintele mă bâlbâi, când nu le știu mă blochez cu totul – încât sunt în căutarea continuă a unei limbi care să mi se potrivească. După rusa (uitată) și franceza (detestată) din școală, engleza autodidactă, italiana din zbor, încercări canadiene cu franceza și-o spaniolă surprinzătoare în Cuba, germana se potrivește listei de limbi frunzărite. Dacă nu merge nici cu germana, trec mai departe, optimismul meu debordant e invers proporțional cu capabilitatea lingvistică.

Fitness pentru creier. Cică asta ar fi învățarea unei limbi străine pentru un adult. Nu dau detalii psiho-medicale, dar când ți se pare că uiți totul și nu te mai coordonezi, începi să-ți simți mintea greoaie, obeză, iar rutina (serviciul, lecturile) deși îți forjează creierul, nu te ajută, atunci îți vine să treci la acțiune.

Natalie. La Fundata am cunoscut-o pe Natalie, „nemțoaică adevărat” după cum se recomandă. În ciuda numelui, chiar e, iar prin atitudine iubește mult România. În zilele petrecute cu familia Orleanu, germana vorbită în familie alterna atât de natural cu româna încât…

Germanica. Pentru mine, vorbitul unei limbi străine se oprește la teama de a nu greși, poci cuvintele. Mi-e rușine atât de tare să spun tâmpenii (la un vin cu prietenii debutez fără număr, dar măcar sunt corecte gramatical – sic!) încât aveam nevoie de un profesor care să nu mă intimideze. Natalie vorbește româna cu încredere chiar dacă n-o stăpânește cu totul și asta îmi dă încredere că și eu pot oricât greși în germană. Pe când germana figura doar în lista mea de todo-uri, au apărut anunțurile cursului pentru începători. Hmm… să stau pe gânduri??!

Matinal sado-maso. Îmi place somnul. Mult. Al naibii de mult. Și mă frustrează plăcerea asta. Un cerc vicios desigur, și-atunci am reluat abordarea alergărilor din toamnă: ca să te trezești ușor de dimineața trebuie să te întâlnești cu alți oameni pe care nu-i poți lăsa – din bun simț – să te aștepte. Sau să plătești un curs. Deja rânjeam sadic la gândul: luni și miercuri alergare de la 7, marți și joi germană de la 8:30. Adio somn prelungit, bun venit chin!

Din nou la școală. Sentimentul e neprețuit. Până la facultate mi-a plăcut să merg la școală, să-mi pregătesc temele, să-mi depășesc stigmatul. Apoi ceva s-a destrămat treptat în relația mea cu învățatul. Mi-a plăcut să fiu profesoară, să-mi pregătesc lecțiile, să-i învăț pe alții. Atât cât m-am priceput, dar m-am străduit din plin. Apoi, iar m-am îndepărtat de postura celui care învață metodic trecând la învățatul punctual, aplicat: ce îți trebuie mâine, citești azi (total nepotrivită metodă pentru mine…).

Germana nu mi-i musai. E cel mai bun motiv, nu-mi cere nimeni să știu germană, nu emigrez, nu sunt condiționată de vreo împrejurare, nu există presiune, deadline, nici măcar un ego de satisfăcut. Pur și simplu, mi-am dat întâlnire cu limba germană și sunt mai deschisă ca niciodată. Impulsiva de mine.

Rezumat:
– ca să înțeleg și să simt mai bine Brașovul
– schimbările cer schimbări
– sunt în căutarea continuă a unei limbi care să mi se potrivească
– fitness pentru creier
– un profesor care să-mi inspire că și eu pot, că pot oricât greși în germană
– ca să mă trezesc de dimineață
– îmi place sentimentul „din nou la școală”
– germana nu mi-i musai

18 Comentarii

  • La mine nu a tinut treaba cu germana. M-am entuziasmat la inceput si mi-a trecut repede, asa cum s-a intamplat cu multe alte “pasiuni” de altfel :)). Dar tie iti doresc mult spor!

  • Engleza s-ar putea sa te încurce puțin la început. Destul de des o combin cu germana. Für/for, kaffe/coffee sau fünf/five sunt câteva exemple.
    O întâmplare haioasă într-un bar: – Geben Sie mir bitte, ein coffee. Bitte? Ein coffee! Bitte? (ce naiba nu înțelege..hmm..da! KAFFE :) Ein kaffe..? Ahhhh Sooooo! Groß oder klein?
    Claudia, aștept cu interes primul tău jurnal în limba germană :)
    Viel spaß!

    • Un exemplu banal de bâlbâială: „Yes… oui… ja!” Sunt fără leac, dar mă tratez 😀
      Un alt exemplu, plăteam împreună la casă și pentru A. și mă dau cocoș-găină adăugând: „zusammen please” 😀

      Primul jurnal în germană? Nu curând, asta sigur, am încercat să scriu ceva de genul în engleză și mi-am dat seama că invariabil îmi traduceam gândurile după cum îmi permitea vocabularul, nu simțeam limba, evident că a ieșit ceva steril.

    • mwahahah, cat de bine cunosc faza asta! amplificata de altfel si de faptul ca la job vorbim o amestecatura dubioasa de limbi, ca nu mai stii de unde sa ne iei. chiar glumeam ca suntem o echipa ca Turnul Babel, sau ca am inventat un nou esperanto :)). desi o sa ma repet acum cu ce am scris si pe fb, eu ador germana. citesc cu drag si spor in germana, ma umplu de spume cand mai gresesc cate un articol cand vorbesc, ma distrez enorm insa la incurcaturi ca cea descrisa de Steinbock… si fiecare cuvintel e de fapt o mica victorie! abia iti astept si urmatoarele postari pe subiect!

      • Mă simt și mai entuziasmată acum!
        La întrebarea firească „și îți place?” până acum am răspuns cu „nu-mi dau seama, dar nu mi-am pierdut entuziasmul!” 😀

    • Să fie! Deși nu cred că ține de noroc când e vorba de potrivire. La școală, dintre rusă și franceză, m-am simțit mai apropiată de rusă așa că îi dau germanei niște șanse 😉

  • Viel Erfolg!! Deutsch ist schön …. eine melodische Sprache, derer Flair aber nur dann entdeckt wird, nachdem sie kennt. D.h. viel lesen :-)
    Mult succes! Germana e frumoasü ….. este o limbă melodioasă, al cărei flair poate fi cunoscut doar după ce o cunoști. Asta înseamnă să citești mult, să te acomodezi cu sintaxa, cu cuvintele combinate, cu frazele foarte lungi. Începe să citești povestioare pentru copii mici, ușurează mult procesul de înțelegere. Și citește cu voce tare, mereu!

    • Mulțumesc pentru sfaturi și încurajări, Anka! Chiar mi-a promit cineva o cărticică pentru copii, iar cititul cu voce tare sigur o să mă ajute să capăt încredere să pronunț. Nu știu ce să fac cu ținerea de minte, e incredibil cât de repede uit cuvintele…

  • Tja, Deutsch soll nicht unbedingt die leichteste aller Sprachen sein. Trotzdem leichter als zweiundvierzig Kilometer ohne Unterbrechung bergauf und bergab zu rennen, und das noch unter sechs Stunden. Meine Meinung. Na also! Hals- und Beinbruch!
    Temă pentru acasă :)
    P.S: Te rog nu trişa cu Google Translate, te va minţi că la final ţi-am urat să-ţi rupi gâtul şi picioarele, departe de mine acest gând vrăjmaş (e o expresie gen “break a leg”):))

    • Ioana, mai am mult până să-mi fac tema :)) Am înțeles doar câteva cuvinte, dar dacă zici că sunt de bine atunci te cred 😀
      Acum chiar îmi doresc să vină ziua în care să scriu la rându-mi ceva de genul ăsta.

      • Bine, fie:)
        Traducere:
        “Mda, n-o fi germana neapărat cea mai uşoară dintre toate limbile. Dar tot e mai uşor decât să alergi la deal şi la vale, fără întrerupere, 42 de kilometri, şi asta încă în mai puţin de 6 ore. Părerea mea. Zic. Succes!”

    • Damit bin ich nicht einverstanden. Ma jur ca e mai usor sa alergi 42 kilometri pe munte decat sa inveti germana. Si chiar daca ar fi sa o iei de la 0 cu ambele, tot iti trebuie mai putine luni ca sa ajungi sa alergi un maraton, decat sa vorbesti fluent germana, cu acelasi nivel de munca, masurat in ore.

      Dar totusi am si un punct pozitiv pentru germana, comparat cu alergarea, in cazul in care ajungi la capat cu ambele (primul tau maraton terminat vs fluent in germana). Germana iti va aduce satisfactii mai de durata decat terminarea/ alergarea maratonului.

  • Imi place teribil entuziasmul tau, parca, parca m-as baga si eu in germana, cu toate ca sansele sunt incredibil de mici :)) Noi europenii avem ceva genetic, o aplecare usoara spre alte limbi straine, si e de inteles cand te gandesti cate se vorbesc pe cotinent. La cate limbi ai enumerat n-am nicio indoiala ca in viitorul apropiat o sa vorbesti germana ca si cand o stiai de-o viata.

    Acum cateva saptamani (ca tot sunt impulsiva, ca tine) mi-a venit in cap sa invat sa numar de la 1 la 10 in finlandeza. Si-am reusit disperandu-l maxim pe Zen ptr ca de cate ori vorbeam la telefon incepeam cu “kaksi”, “nelja”….si tot asa :)) Apoi am cautat sa vad cate similaritati sunt intre norvegiana, suedeza si finlandeza privind numerotatia. A fost haios! Acum stiu sa numar pana la 10 in finlandeza :))) Stiu, la ce-mi foloseste?!

    PS_Tot citesc de to do-ul asta, de liste “must”….io-s atat de haotica si de imprivizibila dar mai ales impulsiva ca genul asta de liste nu m-au prins niciodata. Functioneaza?!

    Küsse (google, mare vrajitor :)) )

    • Ești haioasă :)) Să știi că și eu mă gândisem la treaba asta, la învățatul să număr în cât mai multe și mai variate limbi străine.
      Nu, listele nu funcționează, dar acțiunile impulsive da. Dacă apuc să spun cuiva că vreau, că mă înscriu, etc. nu mai pot da înapoi. Apoi mă cert: „ce te-a apucat? de ce-ți faci asta?” 😀 „Pentru că-ți vreau binele”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *