Încă o toamnă

brasov-septembrie-03
Mi s-au terminat cuvintele în această toamnă. Ați crede că toate gândurile îmi sunt spre copila pe care o aștept, dar nu e așa. Uneori simt că mi s-au adunat atâtea pe suflet că aștept durerile facerii pentru a le urla afară. Mi s-au întors asupră-mi toate lucrurile nerezolvate, acele lucruri care nu țin de mine și pe care nu le-aș putea putea rezolva decât născându-mă în altă dimensiune. Și nici atunci. Unora dintre noi ni se dă o povară nedreaptă pe lumea asta: o fire menită să îndure, să ierte. O să am un copil și știu că nu pot îndrepta prin el strâmbă-sufletul meu, că nu am dreptul să-i transfer povara ce mi s-a pus mie cu tot egoismul în cârcă. Am avut nouă luni să-mi dau seama că misiunea unui părinte este de a crea un om, nu de-a lăsa o moștenire.

Septembrie.

brasov-septembrie-05

brasov-septembrie-06

brasov-septembrie-07

Octombrie.

brasov-octombrie-2

brasov-octombrie-6

brasov-octombrie-3

10 Comentarii

      • Nu am mai intrat de mult pe aici, si nici nu stiam de marele eveniment…si nu…nu este o esenta, nu este o datorie sau o mostenire…este doar o minune (si crede-ma ca nu o zic in sensul religios), este acel miracol care trezeste in noi sentimente nebanuite, de probabil nici macar noi insine nu credeam a fi in stare a le percepe; intr-un cuvant, copilul inseamna EMOTIE, emotia inceputului, emotia sfarsitului si cel mai mult pentru o femeie emotia actului nasterii care surclaseaza (cred si sper) toata durerile facerii si posibila “teama” ce ar putea deriva. Imi place ca desi mai ai o saptamana iti pastrezi optimismul si “sarcasmul” caracteristic. Nastere usoara si sa fiti amandoi sanatosi sa puteti urca impreuna (toti trei cat mai multe creste)!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *