Are balta peşte

În concediul ăsta am făcut ce nu se aştepta nimeni să fac: nu am mers la munte. Am preferat să trec munţii dintr-o parte în alta şi să mă refugiez într-un final acasă, unde n-am dus-o rău cu mâncatul şi odihna. Printre altele, ceva ştiam sigur: mergem la peşte!

Mi-a plăcut mereu la pescuit, dar nu să pescuiesc ci doar să pierd vremea în linişte pe lângă oamenii cu undiţa: fotografiat gâze sau lectură la umbră.

De data aceasta tata mi-a înmânat o lansetă. Am folosit-o ca undiţă însă, căci lansările mele ori treceau dincolo de baltă ori se împotmoleau la mal cu toate încâlcirile de rigoare.

asta-i balta cu pricina
balta care are peste

La primul peşte am ţipat, am făcut în fel şi chip. Şi m-am repetat până pe la al 10-lea peştişor ce s-a lăsat fentat de momeala mea, apoi m-am obişnuit cu performanţa şi porecla: pescăruş 😉 De trei ori am prins câte doi odată şi reacţiile au fost pe măsură: isterie, bucurie, nebunie, de s-a tremurat papura şi s-au pierdut cu firea… broaştele.

primul cărăşel
la pescuit. un carasel

doi de-o dată!
la pescuit de caras

o reginuţă – pe cât de frumoasă pe atât de neplăcută pescarilor
la pesuit. o regina

Pe la 30 de capturi m-am retras în plină glorie – era mult prea mult pentru mine! Am terminat de citit o carte, timp în care am fost întrebată de 15 ori dacă dorm…(??!)

Am luat iar băţul ieşit prematur la pensie şi-am mai prins 5, nu ştiu care m-a provocat; apoi am dat să strâng lanseta. Am reuşit să încurc firul, acele, plumbul şi pluta – toate împreună – de mi-a luat o oră să le descurc. Nu ca n-aş fi avut briceagul la îndemână… ca să scurtez treaba!

P.S. Dacă eu am prins 35, apoi Andrei a prins peste suta, iar tata tot cam aşa. Ia ghici cine i-a curăţat şi fript unul câte unul??! Şi-am uitat să spun că vreo trei sferturi au fost cărăşei de 4-6 centimetri…

P.S.2 Ştiu sigur că pisica de la ţară n-a fost iertată de ospăţ :”>

8 Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *