AMR 8. Când ești departe de țară, tragi cu urechea

Când ești departe de țară, tragi cu urechea. Cel mai adesea, îi auzi plânsul.
Nu te poți lăsa intoxicat de ce scriu ziarele, de înregistrările tv puse pe youtube, căci pur și simplu, simți cum te intoxică. Morbid.
Mai degrabă accepți sinceritatea unor postări de pe facebook, preferi să auzi ce-a spus cutare după ce-a văzut cu ochii lui decât ce spune o reporteriță cu glas strident, mare amatoare de senzaționalul care s-o scoată din anonimat.

Și după ce te saturi de studiouri unde lumea comentează LA CALD (la propriu evident, mama ei de televiziune că dracu a inventat-o), mai citești unu-altul, oameni prin al căror sânge mai curge moralitatea și decența.
Și iarăși tragi cu urechea la glasul de printre rânduri al poporului tău. E plin de speranță poporul ăsta, dar nu știe ce să facă cu ea.
Speranța nu aduce nimic de una singură, trebuie pus umărul, toți umerii deodată.

Încotro? Nu cred că știe cineva precis, dar un lucru e cert, înapoi nu mai e unde…

____________________________
cifrele din titlu au legătură cu povestea unui AMR în derulare

3 Comentarii

  • Parca acum cativa ani nu era chiar atat de evidenta goana asta dupa senzational a atator emisiuni / canale de stiri. Te face sa treci prin mai multe stari, de la enervare, dezgust la amuzament. Pe mine in momentul de fata ma amuza si nu fac decat sa schimb canalul cand vad ca o iau pe aratura cu senzationalul lor cu tot sau pur si simplu apas pe butonul rosu. Dupa o zi de munca parca nu am chef de senzationalul lor. Si atata timp cat avem liberul arbitru…

    A propos de senzational: duminica, fiind acasa si uitandu-ma la niste stiri, nici nu mai stiu pe care canal, m-a amuzat faptul ca absolut toate stirile prezentau tot felul de accidente sau chestii nasoale care aveau insa absolut toate happy end! Adica nu erau stirile de ora 17, erau cele de ora 13, deci chiar daca aveau ceva senzational trebuiau sa aiba happy end; erau doar difuzate ziua… in fine… unii chiar devin penibili si noi le mai si facem rating. A fost o perioada cand nu ma mai uitam deloc la tv sau chiar scosesem niste canale care ma iritau efectiv.
    A mai fost o alta stire hilara despre ceva comun, banal, dar ei cu superlativele de rigoare l-au pus intr-o lumina plina de senzational. Nu puteai decat sa te prapadesti de ras! Chiar atat de tare ne jignesc inteligenta? :))

    P.S. Ai vazut ce ninsoare a cazut peste Bucuresti? E cod galben cica… dar ninge superb. Sa vezi ce stiri vor fi diseara. Azi am fost tare matinala din cauza luminii pe care o imprastia zapada in cartier… in sfarsit au venit zapezile pe care le asteptam de mult. Oare de ce stiristii nu pot vedea si partea plina a paharului, partea frumoasa a lucrurilor, pentru ca e destula. A… pentru ca frumosul a devenit banal si lipsit de senzational… :)

  • @Gabi: Am auzit ca ninge si sunt sigura ca mare parte a oamenilor se bucura ca de una dintre singurele bucurii ramase. Macar atat.
    Cat despre cei care fac stiri, ca le fac, le fabrica, n-am ce spune. N-am studiat eu ziaristica, dar orice om cu bun-simt stie ca cei mai multi dintre ziaristi nu au nici o treaba cu deontologia meseriei lor. Nici nu e de mirare atata vreme cat se promoveaza personaje obscure intr-o veselie. Pentru asta platesc patronii televiziunilor. Pentru asta si pentru intoxicatii politice, economice, sociale.
    Impartialitatea e rara si considerata desueta. Ca mai toate valorile de-altfel…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *