Firimituri


Cel mai greu e primul cuvânt.

Citesc o carte despre răul uman și când nu mă întreb dacă mă potrivesc unui anume tipar, încerc să îi potrivesc pe anumiți oameni din viața mea. De ce simt nevoia să fac asta și nu doar să mă rezum la minutul de lectură recreativă?!? Știu de ce, când crești un copil îți amintești că ai nevoie de niște răspunsuri îndelung amânate.

...citește mai departe ↑

Un martie mult așteptat

pini-Dealul-Melcilor

După patru luni de hibernare, primăvara mea a venit chiar de 1 Martie, o dată cu primăvara brașovenilor. După plimbări scurte în jurul casei, cu bebelușul în marsupi, căldura m-a mânat mai departe, dar tot cu cea mică în marsupi, tot mai greuță și mai curioasă. M-am bucurat atât de mult de fiecare evadare, încât am simțit nevoia să le notez aici, căci și începuturile timide au dreptul lor la arhivare. Însă am și momente când îmi vine să șterg tot pentru că nu e nimic deosebit sau interesant sau de folos cuiva (aici puteți părăsi blogul, să nu vă pierdeți timpul cu memoriile mele), e doar o normalitate modestă.

...citește mai departe ↑

Plouă mărunt, scriu mărunt despre lucruri mărunte. Cu ea în brațe

Tampa-poteca-Curmatura
Plouă mărunt, scriu mărunt despre lucruri mărunte cu ea în brațe. Orice aș începe nu pot termina pentru că dorințele ei se măsoară în unități de acum. Nu există mai târziu sau pauză, uneori o rog frumos, dar sfârșesc zâmbind și lăsând totul baltă; treburi și gânduri sfârșesc în incertitudinea continuării. Ea mă vede zâmbind, pot zâmbi oricând pentru ea și asta mă consolează.

...citește mai departe ↑