Despre mine
Motto:
oricât de multe v-aş povesti, întotdeauna va rămâne ceva… nespus
Într-un fel sunt… Claudia
- cu o zodie: peşti – un clasic al zodiei mele.
- cu un an norocos: 1981.
- cu o origine care pe unii îi (cam) sperie: olteancă de la Jiu.
- cu o copilărie fericită în urmă: o viaţă la ţară.
- cu un job: programator.
- cu un job preferat: profesor.
- cu flori preferate: florile de câmp.
- cu un copac preferat: mesteacănul.
- cu un poet în inima mea: Rabindranath Tagore.
- cu un pictor în ochii mei: Vincent van Gogh.
- cu tot felul de pasiuni: muntele, fotografia, scrisul (blogul) şi tot mai apar altele…
- cu o mare regăsire: munţii.
- cu un cel mai mare vis!
- cu vise!
- cu o singură Dorinţă: să-mi respect libertatea!
- cu ochii larg deschişi: pentru frumuseţea lumii…
- cu un crez: unde dragoste nu e, nimic nu e!
- cu o viaţă înainte: toată numai a mea!
De ce meetsun?
Mereu mi-a placut să scriu şi de cele mai multe ori o fac într-un mod personal şi deschis. Nu cred că a ascunde slăbiciunile te face mai puternic. Şi oricât de multe v-aş povesti, întotdeauna va rămâne ceva… nespus.
Contact:
• pentru chestiuni serioase, e-mail: meetsunro[@]gmail[.]com
• pentru întrebări sau discuţii legate de blog, pagina Offtopic
• pagina de facebook a blogului: Meet the Sun
Altele:
• albume cu fotografii de prin locurile colindate, Picasa Web Albums
• colecţia turelor la munte, pagina Jurnale de munte
• o plăcere devenită pasiune, pagina Florile Carpaţilor
• fraza zilei, dar nu a fiecărei zi, pagina O frază pe zi
»«
În alt fel sunt… doar un om aflat mereu la începutul vreunui drum.
Am deschis uşa coliviei. Am învățat să zbor și lecțiile continuă.
Se pare că soarele a răsărit şi pe strada mea. La început mi-a orbit ochii și mi-a înfiorat fiecare celulă. Deloc ușor. Ai grijă ce-ți dorești, mi-am spus…
De-atunci, fiecare clipă înseamnă ceva, îmi dezvăluie ceva. Îmi ia timp să recunosc căldura şi să mă bucur de ea.
M-am luat de mână şi m-am dus cu MINE în lume.
Mâine voi păși în Lumină, ca şi voi toţi. Dar până atunci, fiecare PAS contează.
Epilog: Mereu uităm Adevarul.
Prefer să-mi amintesc obsesiv aceste cuvinte decât să le uit…
- You want the truth?
- You can’t handle the truth!
Hmm… Azi mi-a sosit si mie Tagore! Am cumparat o carte de la 1914 cu poeziile sale. Maine merg sa ridic coletul. Stiam de Tagore de mult timp insa discutand cu cineva pe tema Rubayatelor lui Omar Khayam, mi-a recomandat sa-mi fac rost si de Tagore. O sa revin cu o impresie despre poeziile sale.
ps: scrii frumos !
Iti impartasesc bucuria unei carti venite prin posta. E ceva diferit de orice altceva. Nu e ca atunci cand alegi din raft, cand te duci la o tejghea. E o emotie. Si daca emotia se mai numeste si Tagore… dar vei intelege despre ce vorbesc.
Astept sa-mi povestesti. Si sa scrii de-asemenea…
Tagore, Khayam, si … ‘rescrierea’
de ce era nevoie de epilog?
sau
de ce un asemenea ‘epilog’ ?
sper ca nu te superi daca iti sugerez sa mai redeschizi o data poarta sau grilajul al carui ‘varf’ l-ai postat ca header…
cu respect,
Ca sa-mi reamintesc ca viata in propria minciuna nu duce nicaieri. Nu pentru mine. Iar procesul de acceptare e lung, dureros, nesigur, intortocheat.
Si cel mai greu de acceptat e propriul adevar. Asta daca pot privi padurea de copaci. Si cum detaliile mi-au luat intodeauna ochii lupta continua!
Cu riscul de a deranja, raspund, la randu-mi, cam prozaic, desigur:
sunt luni de zile in care simt , da, SIMT, ca adevarul se plateste mai scump decat minciuna, iar detaliile…. of…. fara ele, unora le este extrem de comod, poate pt ca nu le vad sau nu vor sau nu pot sa le vada;
eu, oricat de drag imi este Intregul, nu pot sa il accept asa, ca pe un dat….
numai bine!
esti frumoasa… dar n-o sa citesc mai departe
Uneori nu aveam un trecut, nu am existat, nu am iubit, nu am visat. Si atunci tot ce ne ramane e un prezent in care sa construim un viitor. Alteori insa trecutul ne bantuie in mod negativ, si ne impiedica sa traim prezentul intr-un mod constructiv pentru viitor.
Dar cand trecutul ne ajuta sa crestem si-l folosim pentru a invata si pentru a ne cunoaste pe noi insine, atunci prezentul devine liber, si noi, capabili de a ALEGE drumul cel mai potrivit noua… alegandu-l, nu urmandu-l cu ochii inchisi, fara vise, fara inima, fara sa existi
Potrivita melodie ai ales pentru descrierea unui Peste “clasic”.
. Si imi amintesc si intonatia si mimica si glasul tunator al lui Jack Nicholson, dar mai ales furia cand a spus aceste cuvinte.
Ciudat este ca de cand am vazut filmul, nici mie nu-mi mai ies din minte cuvintele cu care ti-ai incheiat descrierea
Si ce coincidenta! Acelasi nume, acelasi an al nasterii, aceeasi zodie… ar fi interesant sa fie vorba si despre aceeasi zi
@Claudiu:
Ultimele cuvinte mi-au fost spuse mai intai de cineva si pentru ca in acel moment aveam ceva probleme cu acceptarea adevarurilor, au devenit un fel de crez. De fiecare data cand simt ca ma mint, imi amintesc de ele.
Cred ca esti cu o zi mai mare decat mine, daca e sa ma iau dupa profilul tau de pe carpati.org
Imi place foarte mult descrierea, la fel si blogul. Din cuvintele asternute, imi dau seama ca esti un om, un om deosebit. Succes cu blogul!
@Daniel: Bine-ai venit pe meetsun! Iti multumesc pentru cuvinte si urari si cand am timp, dau o raita pe blogul unui Roman cu experienta
@MeetTheSun: Multumesc de primire, te rog considera ca o invitatie la fel de calda si pe blogul meu. Sa ne citim cu bine!
Foarte misto pozele si la fel si felul cum povestesti toate cele. Am dat de blogu’ asta din intamplare, pe cand cautam informatii si poze despre Ciucas.
Ma intreb ce aparat folosesti, ca pozele sunt superbe. Acum, cand ma uit la ale mele, nu-mi mai place absolut deloc ce vad. 8-|
Merci :”>
Cat despre aparat, e un Fuji S1000fd, nu cine stie ce, dar parerea mea modesta e ca locurile pe care le vizitez sunt superbe, prin fotografii incerc stangaci sa memorez clipa…
Trimite-mi un email, as fi interesat de o colaborare.
Potrivita melodie ai ales pentru descrierea unui Peste “clasic”. Ciudat este ca de cand am vazut filmul, nici mie nu-mi mai ies din minte cuvintele cu care ti-ai incheiat descrierea . Si imi amintesc si intonatia si mimica si glasul tunator al lui Jack Nicholson, dar mai ales furia cand a spus aceste cuvinte.
+1
Buna MeetTheSun,
Din cand in cand internetul face posibil experiente atat de pline de continut, pline de soare, ca e imposibil sa nu trimiti o ravasa, sa nu-i multumesti sufletului care a creat atata frumutete.
De aceea trebuie sa comentez si eu, alaturandu-ma celor care au fost impresionati la randul lor. Este minunat sa poti sa vizitezi, in gand, locuri dragi, pe care le-ai apreciat odata, si care nu s-au spalat de pe tesatura memories, si au castigat cu timpul si mai multa apreciere.
Fotografiile tale, drumetiile, gandurile ma fac sa ma simt acasa.
Multami fain, si Doamne-ajuta.
George, Downey, California.
@George: Cu multa placere, ma bucura nespus ca mesajul meu sa ajunga si pe alte meleaguri si sa nu se piarda, neinteles. Nu stiu cat de mult ajuta, dar de multe ori cand scriu, ma gandesc ca pot fi oameni dincolo de ecrane ce pentru o clipa ar putea sa-si lasa atentia si grijile distrase de (unele dintre) randurile mele si imi dau seama ca aceasta este o mare multumire si o rasplata deasemenea.
Iti spun toate acestea pentru ca blogul l-am creat intr-un mod egoist: sa scriu, sa scriu pentru mine in primul rand, sa fie un loc al meu, dar care public fiind, sa fie deschis celor care trec si care pot zabovi o vreme de le e pe plac. Sunt insa lucruri pe care nu le pot scrie doar pentru mine…
Cred ca esti primul poet-programator pe care il cunosc…Eu am absolvit o sectie de mate-info, la liceu, si aproape toti colegii mei au apucat-o in aceeasi directie – spre deosebire de mine – si aproape ca am putut constata cum intelegerea lor pentru partea umana a “stiintelor” sa-i zicem, a inceput sa sufere…ma bucur ca ai reusit sa scapi de pericolul asta
Intre noi fie vorba Paul, intre noi, dar cu toata lumea de fata(sic!), scriu poeme, dar nu ma simt poet, scriu cod, dar nu gandesc mereu ca un programator si cred ca sunt “prinsa” intre cele “lumi” suficient cat sa nu alunec…
Cand am terminat liceul ma intrebam la care facultate sa dau: litere sau matematica. Tata mi-a inteles oarecum dilema si mi-a zis ca pot citi carti si facand matematica in acelasi timp, insa invers n-as putea, asa ca Matematica a invins! Nu-mi pare rau de alegerea facuta, desi nu pot spune ca am stiut a culege roadele asa cum se cuvine…
[Comentariu mutat de Admin in pagina "Offtopic-uri"]
Sar’naaa! Bine te-am gasit sanatoasa MeetTheSun! Ma bucur ca mi-am mai gasit un oltean, de fapt o oltencuta prin blogosfera, mai ales ca are un blog frumos! Felicitari pentru blog! O seara frumoasa!
Bine ati venit, nea Costache! Am auzit multe despre dumneavoastra, dar acum ca mi-ati deschis poarta, o sa ma “informez” mai acatarii. Multumesc de aprecieri si nu sunt doar olteanca, sunt de la Jiu
)
Buna, Soare
Ti-am scris ceva la Stela.
Nu stiam de mail, ca il foloseam, pentru chestiunea serioasa, la care m-ai incitat pe fain polimedia.
Prudenta, cum apari, de ce nu si Budda, sau Gandhi?Ai uitat sa-ti dai dosha. sau ti-ai pastrat spatiul de miscare?
Cu bine, Madi si Onu
Am raspuns si eu tot acolo la Stela, dar promit sa revin la voi pe blog dupa ce imi fac timp sa-mi fundamentez impresiile.
Cat priveste sugestiile orientale, recunosc ca nu ma pricep la ele… dar cred ca numai “prudenta” nu sunt :”>
@Sun,
Am primit raspunsul, am dat si replica.
Cat despre sugestii,nici vorba, m-am gandit la aspectul “nonatasamentului”propovaduit de Buddha, care mi s-a parut indicat felului tau de a fi, asa cum transpare din confesiunea pe blog.
Toate bune, Olteanca de la Jiu.
Madi si Onu
“job preferat: profesor.” –
; me too;
buna seara. ma bucur mult ca am gasit o olteanca(de la Jiu)eu fiind din Motru,care mai are si un blog asa de minunat. L-am gasit intamplator cautand numele unei flori de munte,pe care am gasit-o si am luat-o acasa. E vorba de urechelnita daca am vazut bine, pe care am cules-o de pe varful muntelui Domogled. te felicit pentru ceea ce scrii si o sa mai revin cu comentarii. am trecut blogul la fav. tare mult as dori sa-mi fac si eu unul dar nu stiu cum. pana atunci iti doresc numai de bine.
@marco: Bine-ai venit pe meetsun! Ma bucur ca ti-a placut blogul si in egala masura, ma bucur ca paginile mele cu flori ti-au fost de ajutor. Numai bine, te mai astept!
Claudia
Trebuie sa-ti spun sincer ca exagerezi un pic..