Comments on: Primii pasi

By: tweety

tweety — Fri, 05 Dec 2008 10:02:22 +0000

Cred ca devenim cu adevarat fericiti atunci cand putem accepta ceea ce ni se intampla…Dar cat de multe suntem dispusi sa acceptam? Sunt oameni ale caror bucurii, vise si sperante sunt spulberate brusc de o boala incurabila.David nu intelege ceea ce i se intampla….Dar ce ne facem cand durerea fizica e infinit mai usoara si suportabila decat cea sufleteasca?Cred ca cel mai greu este sa te bucuri de viata cand traiesti cu teama zilnica a pierderii ei…

By: nico

nico — Wed, 03 Dec 2008 20:32:56 +0000

cred ca avem de invatat multe de la david.nu vorbeste, dar este fericit.nu intelege,dar este fericit. cateodata ne face nefericiti tocmai pentru ca nu intelege fericirea.dar de ce vrem asta de la el?
de ce nu vrem sa acceptam ca poate este mult mai fericit decat suntem noi astia care ne credem mari si tari in toate? daca ar trebui sa invatam ceva de la el, cred ca trebuie sa intelegem ca viata este un dar. indiferent cum este (calul de dar nu se cauta la dinti) trebuie s-o acceptam si s-o traim.

By: tweety

tweety — Thu, 27 Nov 2008 13:07:15 +0000

Cand citesti aceste randuri, fara sa vrei, ochii iti lacrimeaza. De mic copil, David a cunoscut suferinta si nu va avea parte nici de bucuriile tineretii.
Oamenii acestia au nevoie de cineva care sa-i iubeasca, sa-i incurajeze si sa-i ajute.Din pacate, de cele mai multe ori parintii acestor copii nu dispun de resursele financiare necesare pentru a le face viata mai usoara.
Am stat adesea în preajma unor parinti cu copii grav bolnavi si am constatat ca nu gaseam întotdeauna prea usor cuvintele potrivite de incurajare si mangaiere. Ce-as putea sti eu despre suferinta lor, daca nu am trecut niciodata prin asa ceva?
Acesti oameni aflati in suferinta ar trebui sa ne trezeasca pe noi, cei care in micile noastre necazuri, ajungem sa ne plangem si sa fim nemultumiti.